Să spui DA

Să spui DA
Ieri am vorbit despre cum să învăţăm să spunem NU. Azi, haideţi să învăţăm despre un alt cuvânt important: DA.
Putem învăţa să spunem DA lucrurilor care ne plac, pe care le dorim - pentru alţii şi pentru noi înşine.
Putem învăţa să spunem DA distracţiei. DA întâlnirilor, sunatului unui prieten, cererii de ajutor.
Putem învăţa să spunem DA relaţiilor sănătoase, oamenilor şi activităţilor care sunt bune pentru noi.
Putem învăţa să ne spunem DA nouă înşine, să spunem da la ceea ce ne dorim şi avem nevoie, instinctelor noastre, şi ghidării pe care ne-o oferă Puterea noastră Superioară.
Putem învăţa să spunem DA atunci când simţim că este bine să ajutăm pe cineva. Putem învăţa să spunem DA sentimentelor noastre. Putem învăţa să ne dăm seama atunci când simţim nevoia să facem o plimbare, să tragem un pui de somn, să ne scărpinăm pe spate sau să ne cumpărăm flori. 

Putem învăţa să spunem DA muncii care ni se potriveşte.
Putem învăţa să spunem DA la tot ceea ce ne va hrăni şi ne va educa. Putem învăţa să spunem DA la tot ceea ce viaţa şi iubirea au mai bun de oferit. 

Azi, voi spune DA la tot ceea ce mi se pare bun şi corect. 

esti un jucator problema?

20 de întrebări pentru Gamblerii Anonimi 

1. Ai pierdut vreodată timp de la şcoală sau de la muncă datorită jocurilor de noroc?
2. Ţi-a făcut jocul de noroc nefericită viaţa de familie?
3. Ţi-a afectat jocul de noroc reputaţia?
4. Ai simţit vreodată remuşcări după ce te-ai jucat?
5. Te-ai jucat vreodată pentru a face bani cu care să plăteşti datorii sau să rezolvi dificultăţi financiare?
6. A provocat gamblingul vreo scădere a ambiţiei sau a eficienţei tale?
7. După ce ai pierdut, ai simţit că trebuie să te întorci cât mai curând posibil ca să recâştigi ce ai pierdut?
8. După ce ai câştigat ai simţit o nevoie puternică de a te întoarce şi a câştiga mai mult?
9. Ai jucat adesea până ce s-a dus şi ultimul bănuţ?
10. Te-ai împrumutat vreodată pentru a-ţi finanţa jocul?
11. Ai vândut vreodată ceva pentru a-ţi finanţa jocul?
12. Ai fost reticent când era vorba de a folosi "banii pentru jucat" pentru cheltuieli normale?
13. Te-a făcut vreodată jocul insensibil la bunăstarea ta şi a familiei tale?
14. Ai jucat vreodată mai mult decât ţi-ai plănuit?
15. Te-ai jucat vreodată pentru a scăpa de griji sau de probleme?
16. Ai comis vreodată, sau te-ai gândit să comiţi un act ilegal pentru a-ţi finanţa jocul?
17. Ţi-a provocat vreodată gamblingul insomnii?
18. Certurile, dezamăgirile sau frustrările îţi trezesc vreodată dorinţa de a te juca?
19. Ai simţit vreodată dorinţa de a sărbători orice noroc prin câteva ore de joc?
20. Te-ai gândit vreodată să te auto-distrugi sau să te sinucizi, ca rezultat al jocului de noroc?
Majoritatea jucătorilor compulsivi (pentru care jocul e o problemă) vor răspunde DA la cel puţin şapte din aceste întrebări.

Ajutor pentru gambleri

Uneori e greu să accepţi că ai o problemă cu jocurile de noroc, indiferent care ar fi acestea, e greu să accepţi că eşti dependent. Să te decizi ce să faci mai departe poate fi la fel de greu ca şi a şti când să ieşi din cazino şi să pleci. Dar există oameni care pot să te ajute. 

'Vorbeşte' cu cineva acum despre decizia ta de a te schimba, sau chiar şi numai dacă încerci să te decizi ce opţiuni ţi se oferă. Găseşti ajutor specializat aici sau aici. Dacă vrei sa citeşti mai mult despre cum şi ce gândesc alţii aflaţi în situaţia ta poţi să o faci în diverse limbi, dar nu şi română, aici sau aici. Acestea sunt doar câteva resurse, dar cu o căutare pe google, deja nu mai este nevoie să spun câte poţi găsi. 

Chiar dacă vrei să te tratezi de unul singur, poţi să cauţi ajutorul, idei sau strategii despre cum să te ţii de ceea ce ţi-ai propus să faci. 

Mila...

Mila este cel mai ucigător sentiment care poate fi oferit unei femei. (şi unui bărbat aş adăuga eu)
  --Vicki Baum

Trebuie să mergem înainte cu încredere, fiind siguri că ne va fi dată puterea de care avem nevoie, având credinţa că viziunile noastre ne vor ghida. Problemele nu trebuie să ne sperie. Mai degrabă, acestea ar trebui să ne îndemne spre o activitate mai creativă. Pot să ne provoace capacităţile. Insistă ca noi să nu stăm nemişcaţi. 

Mila celorlalţi favorizează lipsa de acţiune, iar pasivitatea aduce după sine moartea sufletului. În loc de asta, hotărârea noastră de a trăi este întărită de încurajarea celorlalţi. Toate celelalte slăbesc hotărârea. Mila alimentează autocompătimirea care prevesteşte moartea.

Putem da startul oriunde ne aflăm astăzi şi ştim că ajutăm pe cineva care este viu. Şi de fiecare dată când reuşim să încurajăm pe cineva, aducem un suflu nou de viaţă în noi înşine, o nouă viaţă care ţine în frâu autocompătimirea care poate apărea în orice moment.

Putem să ne ajutăm cel mai bine unii pe alţii alegând să nu compătimim niciodată cu tristeţe, ci prin celebrarea schimbărilor vieţii. Acestea oferă oportunităţile necesare pentru creşterea noastră continuă.

Cineva are nevoie de un cuvânt de încurajare din partea mea. Le voi ilumina viziunea asupra viitorului. 

Încetinește-mă Doamne...

Încetinește-mă Doamne,
Ușurează-mi bătăile inimii aducând liniștea în mintea mea!
Susține pasul meu grăbit cu viziunea atingerii eterne a timpului.
Dă-mi în mijlocul confuziilor pe care le întâlnesc de-a lungul unei zile, liniștea colinelor nemuritoare!
Risipește tensiunea nervilor mei cu muzica liniștitoare a izvoarelor ce suspină, ce e încă vie în memoria mea.
Ajută-mă să cunosc magica putere recuperatoare a somnului!
Învață-mă arta de a lua un moment de pauză pentru a privi o floare,
                    pentru a vorbi cu un prieten vechi, sau pentru a-mi face unul nou,
                    pentru a mângâia un câine rătăcit,
                    pentru a urmări un păianjen ce își țese pânza,
                    pentru a-i zâmbi unui copil,
                    sau pentru a citi câteva rânduri dintr-o carte bună!
Adu-mi aminte, în fiecare zi, că izbânda nu stă în alergare, că viața nu înseamnă doar să mărești viteza!
Lasă-mă să privesc în sus, în ramurile bătrânului stejar, și să văd că a crescut încet și bine.
Încetinește-mă Doamne,
Și inspiră-mă să-mi împlânt rădăcinile adânc în solul valorilor durabile ale vieții,
Ca să pot crește înspre stelele mărețului meu destin!

Iertarea de sine

Marturia unei dependente:
”In experienta de recuperare din boala mea a trebuit sa invat sa ma iert pe mine insumi. In etapa timpurie a fost usor sa ma critic si sa raman prins in adancurile vinei si ale rusinii. Aceasta s-a schimbat pentru mine cand intr-o seara la GA un membru a spus ca „nu suntem oameni rai care incearca sa fie buni. Suntem oameni bolnavi ce incearca sa se faca bine.”
Invata sa te ierti pe tine - asa cum cerem iertare de la altii, trebuie sa fim in stare sa ne auto iertam. O femeie a scris, „In cele din urma sunt treaza(alcoolica) si chiar imi face placere. Mi-am promis ca intr-o zi o sa va spun asta ca sa stiti ca tot ajutorul pe care l-am primit nu a fost in zadar. Cand am terminat tratamentul, am fost abstinenta un an de zile si am mers la intalniri AA, dar asta era totul. Nu am vorbit cu nimeni. Nu mi-am sunat sponsorul, pentru ca nu aveam incredere in el. Chiar daca ma simteam mai bine pentru ca nu beam, eram furioasa ca sunt alcoolica si nu stiam cum sa traiesc treaza.Simteam ca asupra mea apasa un blestem. Ascultam oamenii la intalniri si credeam ca ei au o boala, dar ca eu eram doar o persoana rea.Aceasta era intr-adevar o gandire bolnava si nebuneasca. Nu puteam sa rezist si nu puteam sa suport sa traiesc cu mine insami treaza, asa ca a fost inevitabil sa nu ma intorc inapoi la baut. Nu stiu de ce am primit o noua sansa. Multi oameni nu isi mai revin. De ce eu? Ei bine, de ce nu eu? Poate ca pana la urma merit. E teribil sa nu te poti ierta pe tine insuti. Chiar daca am facut multe lucruri pe care le regret, nu pot sa arat exact cu degetul ce era atat de „de neiertat”. De ce suntem atat de duri cu noi insine? Nimeni nu a trebuit niciodata cu adevarat sa ma pedepseasca, pentru ca faceam treaba asta eu insumi mult mai bine decat ar fi putut oricine altcineva.
Incapacitatea de a te ierta poate sta in calea recuperarii tale, indiferent ca e vorba de alcoolism, droguri, sau gambling”.

Cadoul de azi: meditatie de pe site-ul Hazelden

Un site pentru toti cei care au nevoie de sprijin moral:  Hazelden

Meditatia zilei pentru codependenti
De ce fac ceea ce fac? De ce am spus ceea ce am spus? De ce oare am amanat o responsabilitate atat de importanta? Intrebari ca aceasta, pe care mi le-am adresat cu cea mai mare sinceritate in rastimpuri de profunda meditatie, cer raspunsuri sincere. S-ar putea sa trebuiasca sa refIectez profund la acele raspunsuri, trecand dincolo de tentantele rationalizari carora le lipseste stralucirea adevarului. Am acceptat faptul ca auto-deceptionarea poate numai sa imi faca rau, oferindu-mi o imagine intunecata si distorsionata a persoanei care sunt de fapt?  
 
Azi ma rog

Ca Dumnezeu sa imi dea voie sa imping la o parte perdelele mele de nascociri, pretexte, rationalizari, justificari, distorsiuni si minciuni fatise si sa las la lumina adevaratele adevaruri privitoare la mine insumi. Sa pot sa intalnesc persoana care sunt cu adevarat si sa ma acomodez cu persoana care pot deveni. 
Azi imi voi aminti

Buna, EU. Ti-l prezint pe adevaratul EU. 

Mai multe despre gambling si despre atitudinea adecvata fata de acesta

Gamblingul este doar un simptom al adictiei. Adevarata problema este mai profunda, indiferent daca pentru gambler este vorba de cresterea intr-o familie disfunctionala, de mostenirea genetica, sau de incapacitatea de a-si controla emotiile. Aceste lucruri nu sunt esenta fiintei gamblerului. Aceste lucruri apar in viata gamblerului, iar acesta, nestiind cum sa le faca fata, se afla intr-o continua lupta.

Starea lui nu este imaginea reflectata a persoanelor din jur (mai ales a partenerului de viata, care se simte responsabil de cele mai multe ori), ci reflexia propriilor sale probleme interioare, care au nevoie de vindecare.

Atunci cand gamblerul te invinuieste pe tine, pur si simplu ignora-l, nu te agita, nu te certa, pentru ca astfel pari sa ai tu o problema, nu el, astfel vinovatia se transfera asupra ta.

Problemele sale emotionale nu trebuie sa fie si ale tale. Sprijina-l si incurajeaza-l, atunci cand NU SE JOACA; dar nu-i permite sa iti transmita emotiile sale negative sau abuzul verbal. Distanteaza-te de el din punct de vedere emotional, mental, spiritual, spunandu-ti ca este bolnav, si ca are nevoie de tratament.

De ce sa iti risipesti timpul tau pretios si energia incercand sa iti dai seama de ce se joaca un gambler - de ce nu se gandeste la familia sa, la obligatiile pe care le are, la reputatia lui? Tot ceea ce trebuie sa stii este ca el sufera de o boala - gamblingul - obsesia compulsiva de a se juca. De ce sa nu simti compasiune pentru el si pentru boala lui, cand esti gata sa simti compasiune pentru alti oameni care sunt bolnavi? II invinuiesti pe acestia? Il poti vindeca adresandu-i reprosuri? Poti tu sa privesti in adancul inimii lui si sa intelegi adevarata natura a suferintei sale?

Azi imi voi aminti

Ca faptul ca sunt partenerul de viata, copilul, parintele sau prietenul unui gambler, nu imi da dreptul de a incerca sa il controlez. Pot doar sa inrautatesc situatia tratandu-l ca pe un copil obraznic si iresponsabil.

Azi ii promit lui Dumnezeu si mie insami ca nu voi mai lasa sa ma preocupe problema care imi distruge pacea sufleteasca. Ma rog sa ma detasez de situatie, dar nu de suferinta gamblerului care poate fi ajutat sa gaseasca o cale spre abstinenta printr-o schimbare in atitudinea mea si prin iubirea si compasiunea pe care stiu sa le exprim.

Usi...

Usile pe care le inchidem si le deschidem in fiecare zi decid vietile pe care le traim.    -- Flora Whittemore

Auzim adesea fraza, „Cand o usa se inchide, se deschide o alta usa.” Asta inseamna ca orice are un inceput si un sfarsit. Cand calatoriile noastre pe o cale s-au incheiat, o alta cale se deschide in fata noastra. 

Nu e usor sa simti ca se inchide o usa. Relatii, prietenii, cariere, si vieti se sfarsesc. Cu toate ca poate nu intelegem de ce se inchide o usa, este important sa ne amintim ca Dumnezeu asa cum il intelege fiecare dintre noi are de a face cu toate acestea. Prin acelasi rationament, poate ca nu intelegem de ce anumite usi se deschid, scotand la iveala oportunitati dupa care poate am tanjit. Iarasi, Dumnezeu simte ca suntem pregatiti sa traim acea noua experienta.  

Usile care se deschid si de inchid azi ne ajuta sa ne sa ne pregatim pentru experientele prin care vom trece diseara. Usile care se deschid si de inchid diseara ne vor ajuta sa ne dezvoltam spre ziua de maine. Nu suntem soareci intr-un labirint, cautand la intamplare caile pentru a gasi cascavalul mult visat. Suntem copiii lui Dumnezeu, ghidati spre telul pe care noi ni l-am ales prin multele usi pe care le deschidem si le inchidem de-a lungul drumului.  

Am invatat ca exista un motiv pentru orice mi se intampla in viata? Pot eu avea incredere ca drumul meu mi-a fost pregatit de catre Dumnezeu?

TREZIREA

Vine o vreme in viata ta cand in sfarsit vezi... cand, prin ceata tuturor temerilor si a nebuniei tale, te opresti mortificat din drum si undeva vocea din mintea ta iti striga DESTUL!!!

Destul cu lupta si plansul sau cu straduinta de a nu te da batut. Si, precum un copil care se linisteste dupa puternic acces de furie, suspinele tale incep sa slabeasca in intensitate, te cutremuri o data sau de doua ori, clipesti din ochi pentru a-ti alunga lacrimile, si incepi sa privesti lumea prin alti ochi.

Aceasta este trezirea ta.

Iti dai seama ca e vremea sa incetezi sa speri si sa astepti ca ceva se va schimba... sau ca fericirea, siguranta si certitudinea ta vor veni in galop peste viitoarea linie a orizontului.

Intelegi ca nu esti nici Fat-Frumos, nici Cenusareasa, si ca in lumea reala nu exista intotdeauna finaluri fericite ca in basme (sau inceputuri) si ca orice garantie a "si a trait fericit pana la adanci batraneti" trebuie sa inceapa cu tine... iar in aceast proces incepi sa te simti mai inseninat pentru ca incepi sa accepti.

Intelegi faptul ca nu esti perfect si ca nimeni nu te va iubi, nu te va aprecia sau nu te va aproba pentru cine sau pentru ceea ce esti... si ca asta este in regula. Fiecare are dreptul sa aiba propriile pareri si opinii.

Si inveti importanta iubirii si a sustinerii fata de propria ta persoana... iar in acest proces, din auto-aprobare se naste un sentiment de incredere nou descoperit. Incetezi sa te mai plangi si sa ii invinuiesti pe alti oameni pentru ceea ce ti-au facut (sau nu au facut pentru tine) si inveti ca singurele lucruri la care poti sa te astepti intr-adevar sunt evenimentele neasteptate.

Inveti ca oamenii nu spun intotdeauna ceea ce cred, sau ca nu intotdeauna cred ceea ce spun, si ca nu vor fi intotdeauna cu totii acolo pentru tine si ca nu intotdeauna totul are legatura cu tine.

Astfel ca, inveti sa stai pe propriile tale picioare si sa ai grija de tine... iar in acest proces, din bizuirea pe propriile tale puteri, se naste un sentiment de siguranta si securitate.

Incetezi sa mai judeci si sa arati cu degetul si incepi sa accepti oamenii asa cum sunt si sa le treci cu vederea defectele si slabiciunile umane... iar in acest proces, din iertare se naste un sentiment de pace si de multumire.

Intelegi ca mult din modul in care te vezi pe tine, si pe lumea din jurul tau, este rezultatul tuturor mesajelor si al opiniilor care au fost imprimate in psihicul tau.

Si incepi sa cercetezi prin toata mizeria cu care ai fost hranit despre cum ar trebui sa te comporti, cum ar trebui sa arati, cat ar trebui sa cantaresti, cum ar trebui sa te imbraci, ce ar trebui sa faci pentru a te intretine, cati bani ar trebui sa castigi, ce ar trebui sa conduci, cum si unde ar trebui sa traiesti, cu cine ar trebui sa te casatoresti, importanta de a avea si de a creste copii, si ceea ce le datorezi parintilor tai, familiei si prietenilor.

Inveti sa te deschizi spre noi lumi si spre puncte de vedere diferite. Si incepi sa te reevaluezi si sa te redefinesti pe tine si ceea ce iti insemni cu adevarat.

Inveti diferenta dintre a dori si a avea nevoie si incepi sa te lepezi de doctrinele si de valorile depasite, sau pe care niciodata nu ar fi trebuit sa le accepti... iar in acest proces inveti sa iti asculti instinctul.

Inveti ca intr-adevar numai daruind vom dobandi. Si ca exista putere si glorie in a crea si a contribui, si incetezi sa te mai misti prin viata ca si un "drogat" care isi cauta urmatoarea doza.

Inveti ca principii precum onestitatea si integritatea nu sunt idealurile depasite ale unei ere apuse, ci mortarul care tine laolalta fundatia pe care trebuie sa construiesti o viata.

Inveti ca nu stii totul, ca nu e treaba ta sa salvezi lumea, si ca nu poti invata un porc sa cante.

Inveti sa distingi intre vinovatie si responsabilitate si cat de important este sa stabilesti limite si sa inveti sa spui NU.

Inveti ca unica cruce de purtat este acea pe care tu alegi sa o porti, si ca martirii sunt arsi pe rug.

Apoi inveti despre iubire.

Cum sa iubesti, cat de mult sa daruiesti in iubire, cand sa te opresti sa mai iubesti, si cand sa pleci.

Inveti sa te uiti la relatii asa cum sunt intr-adevar, si nu asa cum ai vrea sa fie.

Incetezi sa mai incerci sa controlezi oameni, situatii si rezultate.

Si inveti ca a fi singur nu inseamna sa fii insingurat.

De asemenea, incetezi sa mai depui eforturi pentru a-ti lasa deoparte sentimentele, pentru a indrepta lucrurile si pentru a-ti ignora nevoile.

Inveti ca sentimentele de indreptatire sunt perfect justificate... si ca este dreptul tau sa vrei anumite lucruri si sa ceri lucrurile pe care le doresti... si ca "uneori este necesar sa ceri".

Ajungi sa intelegi ca meriti sa fii tratat cu iubire, cu bunatate, cu sensibilitate si respect si ca nu te vei multumi cu mai putin.

Si inveti ca organismul tau este cu adevarat un templu. Si incepi sa ai grija de el si sa il tratezi cu respect. Incepi sa mananci sanatos, sa bei mai multa apa, sa iti faci mai mult timp pentru exercitii fizice.

Inveti ca oboseala alimenteaza indoiala, frica si incertitudinea asa ca iti faci mai mult timp pentru a te odihni.

Si, asa cum mancarea alimenteaza corpul, rasul ne alimenteaza sufletul. Asa ca iti faci mai mult timp ca sa razi si sa te joci.

Inveti ca, in buna parte, in viata primesti ceea ce crezi ca meriti... si ca mare parte din viata este o profetie autoimplinita.

Inveti ca merita sa muncesti pentru obtine orice merita sa fie obtinut si ca a dori sa se intample ceva e diferit de a depune efortul pentru a face sa se intample asta.

Si mai important, inveti ca pentru a obtine succesul, ai nevoie de indrumare, de disciplina si de perseverenta.

Inveti de asemenea ca nu o poti face de unul singur... si ca e in regula sa risti sa ceri ajutorul.

Inveti ca singurul lucru de care trebuie cu adevarat sa te temi este cel mai mare magnat asupritor: FRICA insasi.

Inveti sa pasesti direct in si prin temerile tale, pentru ca stii ca orice s-ar intampla poti sa te descurci si ca a te lasa coplesit de frica inseamna sa renunti la dreptul de a-ti trai viata dupa propiile tale reguli. Si inveti sa lupti pentru viata ta si sa nu ti-o irosesti traind sub umbra unui destin amenintator.

Inveti ca viata nu e intotdeauna dreapta, ca nu intotdeauna primesti ceea ce crezi ca meriti si ca uneori lucrurile rele se intampla oamenilor nevinovati, buni. In aceste ocazii inveti sa nu iei personal ceea ce ti se intampla.

Inveti ca Dumnezeul tau nu te pedepseste si ca nu a renuntat sa iti raspunda la rugaciuni. Pur si simplu asa e viata.

Inveti sa infrunti raul in starea sa primara - ego-ul.

Inveti ca sentimentele negative precum furia, mania si resentimentul pot fi intelese si redirectionate, sau iti vor sufoca viata si vor otravi universul care te inconjoara.

Inveti sa recunosti cand gresesti si sa contruiesti poduri in loc de ziduri.

Inveti sa fii recunoscator si sa te bucuri de multe lucruri simple pe care le consideram indiscutabile, lucruri la care milioane de oameni de pe glob pot doar sa viseze: un frigider plin, apa potabila curenta, un pat moale si cald, un lung dus fierbinte.

Incet, incepi singur sa iti accepti responsabilitatea fata de tine si iti promiti ca nu te vei autoinsela niciodata si ca niciodata, niciodata, nu te vei multumi cu mai putin decat iti dicteaza inima ta.

Si iti agati clopotei de vant in fata ferestrei, ca sa poti asculta vantul. Si iti faci o datorie din a continua sa zambesti, a continua sa ai incredere, si a sta deschis la fiecare minunata oportunitate.

In final, cu inima plina de curaj, si cu Dumnezeu alaturi, te ridici, tragi aer adanc in piept, si incepi sa iti faci viata pe care vrei sa o traiesti cat de bine poti.