Powered By Blogger

Despre mine

Iubesc un gambler... ...Şi mi-e greu să o admit! Dacă cel mai bun prieten mi-ar spune asta şi mi-ar cere un sfat, i-aş spune fugi cât poţi de departe, şi nu privi in urmă. Dar ce să faci când nu e vorba de cel mai bun prieten ci de tine însuţi? de propria ta persoană? ce să faci cu timpul şi cu sentimentele investite in relaţia respectivă? Dar cu problemele financiare încâlcite caracteristice acestui tip de dependenţă? Ce să faci ca să iţi ai viaţa înapoi, atunci când totul pare pierdut? Ce să faci când te trezeşti dimineaţa sperând că a fpst doar un vis urât şi totul pare mai întunecat decât atunci cand te-ai dus la culcare? Răspunsul... e să cauţi! Să cauţi să ai grijă de tine şi să cauţi să te informezi. Să citeşti tot ce poţi, să cauţi ajutor specializat şi să pui in practică ce ai invaţat. Şi cum informaţiile in limba română sunt puţine sau chiar inexistente, am decis să încep sa postez pe acest blog lucruri pe care le-am descoperit prin alte părţi, pentru ca cei care nu au posibilitatea de a citi in alta limba să poată să afle informaţii despre această teribilă dependenţă... GAMBLINGUL.
Se afișează postările cu eticheta gambler. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gambler. Afișați toate postările

joi, 8 august 2013

sâmbătă, 22 iunie 2013

informatii utile

Pentru toti cei care la un moment dat mi-au cerut ajutorul, gambleri sau nu, vreau sa va multumesc pentru faptul ca v-ati oprit un moment si ati cugetat la situatia in care va aflati. Vreau sa subliniez inca o data, ca jocul de noroc e o boala incurabila, care poate fi stopata, dar nu tratata definitiv. Exista doua parti ale unei probleme grave: jucatorul si ceilalti. Jucatorul simte ca ceva ii lipseste in viata si incearca sa umple golul jucandu-se, ceilalti , voluntar sau involuntar, ii intretin dependenta. Nu exista un tratament perfect, exista incercare si esec, reincercare, asa cum un copil incearca sa invete sa umble. Cade, se ridica, iar cade, iar se ridica, pana reuseste sa isi mentina echilibrul. Cu calm si speranta se poate, dar drumul e lung.
Toti au nevoie de tratament: si jucatorul si ceilalti. Pe mine personal m-au ajutat foarte mult discutiile online cu o maicuta de la  Centrul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Iasi, desi nu sunt si nu am fost o persoana foarte religioasa, iar gamblerul meu e pe jumatate ateu, situatie care se datoreaza in mare parte gamblingului. Ceea ce vreau sa subliniez este ca ajutorul nu vine doar pentru cei atasati de biserica, ci pentru toti cei care simt ca au nevoie de el, indiferent de conditia lor religioasa. Exista persoane extraordinare in aceste locuri, care va indeamna sa va rugati, dar nu va obliga sa faceti nimic din ceea ce nu ati dori sa faceti. Atasez o lista de posibile locatii unde puteti gasi ajutor, insa va trebui sa va inarmati cu rabdare, caci uneori sunt multi cei care asteapta si va fi greu sa primiti raspuns imediat.
Lista:
Centrul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril
Programul Sf. Dimitrie Cluj-Napoca
Centrul Sf. Nicolae Iasi
Programul National Antidrog
Crucea Albastra Sibiu
ROSAAC
Alcoolicii anonimi
Al-anon Romania
Clinica Aquamarin
Joaca responsabil

De asemenea recomand urmatoarele bloguri:
Iubirea provoaca dependenta
Prosanthropos
Al-Anon
exprimari
Sunt convinsa ca la aceasta lista se mai pot adauga inca multe alte locuri, dar e un inceput. Daca mai stiti si altele, dati-mi un semn.
Mult succes, multa rabdare si mai ales, iertare, in drumul pe care ati pornit. Speranta sa fie mereu altaturi de voi, de oricare parte a problemei v-ati afla...

joi, 6 decembrie 2012

Acceptarea



Acceptarea

Când acceptăm să ne trăim viața în conformitate cu regulile vieții, recunoaștem realitatea așa cum e ea. Cu toții am fugit, uneori, de adevăr. Când ne aflam într-o situație care ne înspăimânta, ne întoarceam spatele și fugeam. Imitam un struț și ne băgam capetele în nisip, pretinzând că situația nu exista și nu ni se întâmpla. 

Atunci când acceptăm ceva, nu o admitem în mod pasiv, ci suntem gata să abordăm situația și să ne îndreptăm spre noua realitate. Dar nu putem să facem nimic, decât dacă  acceptăm această realitate ca atare.

Știm cum este să fugim de boala noastră. Am încercat să dovedim că este orice în afară de dependență. Am încercat să dovedim că a fost provocată de ceva greșit în viețile, în locurile de muncă sau în familiile noastre, în copilărie, în relații, sau chiar în atmosferă. După ce am epuizat toate scuzele, ne-am acceptat, în sfârșit, boala. 

Faptul că mi-am acceptat dependența nu este pasiv, ci bazat pe adevăr și realitate. 


joi, 25 august 2011

Jucătorul compulsiv

Jucătorul complusiv (dependent sau patologic) este o persoană care suferă de o boală psihologică cronică şi progresivă, adesea nerecunoscută datorită naturii sale ascunse. Nevoia de a juca este declanşată de un impuls (o tentaţie irezistibilă), iar compulsivitatea şi preocuparea mentală care o însoţesc sunt similare celorlalte adicţii, precum abuzul de alcool şi de droguri. La fel ca în toate adicţiile, se dezvoltă toleranţa, iar pentru a atinge aceeaşi stare de euforie ca şi înainte, sunt necesare pariuri mai ridicate sau mai frecvente. Pe măsură ce dependenţa progresează, nevoia de a juca se intensifică, rezistenţa în faţa acestei nevoi devenind mai dificilă. În cele din urmă, gamblingul se intersectează cu activitatea individului în aproape fiecare aspect al vieţii, şi totuşi, activitatea continuă. Atunci când jocul nu se poate realiza, sau când se fac încercări de oprire, unii jucători compulsivi pot suferi de simptome caracteristice abtinenţei: tentaţie, atacuri de panică, depresie, sau nelinişte extremă. Jucătorii compulsivi, de regulă, îşi păstrează câştigurile pentru a juca mai mult.
Persoanele care joacă prea mult pot începe să o facă la orice vârstă. Femeile încep să joace din aceleaşi motive ca şi bărbaţii, mai ales dacă au suferit o pierdere importantă sau au suferit un şoc ce le-a făcut să le scadă încrederea în propria persoană. Femeile tind să înceapă să joace ca adulţi, majoritatea bărbaţilor încep în adolescenţă şi nu se mai opresc, deşi alţii încep seduşi de reclame la loto sau de vizita întâmplătoare la un cazino. La fel ca şi alcoolicii, sau ca dependenţii de droguri, jucătorii compulsivi îţi vor spune că prima lor experienţă le-a pprovocat un fel de intoxicaţie pe care au recunoscut-o imediat. Apoi şi-au dorit să se întoarcă la acel paradis artificial.
Gamblerii provin din toate mediile sociale. Cu toate că tipul de personalitate diferă, jucătorii compulsivi arată anumite trăsături de caracter şi vulnerabilităţi emoţionale care îi fac susceptibili activităţilor adictive şi drogurilor care le modifică starea de spirit. Majoritatea au o stimă de sine extrem de scăzută, stări depresive, şi dificultăţi în a face faţă propriilor sentimente şi sentimentelor celor din jur. Adesea jucătorii se simt înfrânşi în viaţă (în ciuda succesului afişat în exterior) şi s-au simţit diferiţi din fragedă copilărie; ca rezultat, s-au înstrăinat de ceilalţi. Tind să creadă că banii provoacă, şi sunt soluţia pentru toate problemele lor. Adesea sunt extrem de competitivi, independenţi şi agresivi în toate domeniile vieţii lor, dar bravura lor este doar un scut pentru nesiguranţa şi vulnerabilitatea pe care o simt. Par să fie atraşi de risc şi fac majoritatea lucrurilor, mai ales jocul,, în exces.
În mod paradoxal, mulţi jucători sunt timizi, rezervaţi, supuşi, şi conservatori, chiar spartani, în modul de a se îmbrăca şi în stilul de viaţă. Pot fi foarte muncitori, pragmatici în multe aspecte ale vieţii. Pe mulţi nici nu i-ai observa - singuratici introvertiţi. Deşi nu par oameni care să joace prea mult, îşi descarcă sentimentele reprimate şi subconştiente prin joc. Toţi aceşti jucători - cei care se încadrează, dar şi excepţiile la stereotipuri, sunt destul de temători, mai ales de necunoscut şi de nesiguranţă. Gamblingul le oferă o şansă de a-şi depăşi în mod simbolic aceste temeri. Indiferent de situaţia lor economică, jucătorii au fost lipsiţi de iubire, neglijaţi sau traumatizaţi în vreun fel în copilărie, sau au fost răsfăţaţi şi supraprotejaţi, astfel încât nu au învăţat niciodată să se descurce sau să facă faţă frustrărilor, mâniei, stresului sau dezamăgirilor.
Au unele trăsături narcisiste:

  • Grandoare: au un simţ al propriei importanţe care îi face să îşi exagereze realizările sau abilităţile. Asta explică de ce jucătorilor le place să îşi exagereze câştigurile şi să ascundă pierderile. În acelaşi timp, îşi impun  adesea standarde nerealist de ridicate pentru ei înşişi. Această trăsătură ascunde de fapt modul lor de a-şi contracara sentimentele de inutilitate şi teama de respingere.
  • tendinţe de a-i exploata pe ceilalţi în propriul beneficiu
  • Rezistenţă scăzută la critici: caută mereu aprobarea şi nu ştiu să facă faţă criticilor, reacţionând cu mânie sau indiferenţă. În sinea lor se simt răniţi, ruşinaţi sau umiliţi. Asta explică de ce  mulţi se înfurie atât de tare când li se atrage atenţia că joacă în mod excesiv. Mulţi vor evita toate confruntările pentru a scăpa de aceste sentimente inconfortabile. 

Faceți căutări pe acest blog