Note din jurnalul unui psihoterapeut

articol preluat de aici:
“As dori sa ma ajutati cu un sfat va rog. Sunt dependent de jocuri de noroc de multi ani si as dori sa urmez un tratament pentru aceasta boala. Problema mea este ca nu imi permit momentan sa apelez la o clinica particulara, deoarece toti banii i-am pierdut si mai am si datorii. Am mai discutat cu dumneavoastra acum cativa ani cand lucrati la spitalul Obregia si atunci spuneati ca se poate trata printr-o terapie de grup plus medicamente. In acel moment nu am continuat, eram in alta situatie venisem la spital adus de mama si cred ca nu eram foarte pregatit sa ma las, acum imi doresc din tot sufletul pentru ca am si un copil mic si nu stiu ce sa mai fac sa scap de problema asta. Intre timp am mai fost la niste consultatii de psihologie la o clinica particulara unde am abonament de la serviciu, dar doctorii respectivi mi-au zis ca nu pot sa ma ajute in problema asta. Am ajuns in cele din urma la o doamna doctor psihiatru si mi-a dat un tratament medicamentos pe care l-am urmat. O perioada nu am mai jucat, dar pe urma m-am apucat din nou, am incercat sa ma feresc sa intru prin cazinouri dar am dat de alta pacoste, am intrat pe niste site-uri de poker online si ultima data i-am cheltuit banii sotiei de pe cardul de credit. Doresc sa urmez orice fel de tratament pe care mi-l pot permite ca sa scap de aceasta boala si va rog frumos sa-mi spuneti unde as putea sa ma adresez”.
***
Cu parere de rau, raspunsul la intrebarea ta este ca nu exista in sistemul de stat, dupa stiinta mea, un centru sau profesionisti cu competente in acest domeniu, al jocului de noroc patologic. Psihiatria si, in mai mica masura, psihologia din Romania nu au urmat in evolutia lor nevoile oamenilor/pacientilor, ci s-au condus mai degraba in dezvoltarea lor dupa cutumele de predare si formele de practica mostenite din trecutul comunist. In mare parte aceasta este problema intregului sistem sanitar din Romania.. problema de care nimeni nu vorbeste public.. nu banii lipsesc, desi ar fi bine sa fie mai multi, evident.. in sanatate, in toate statele, banii sunt intotdeauna mai putini decat ar fi ideal.. cheia problemei este ca incercam sa facem sa mearga un sistem sanitar care nu a mai fost reformat din anii ’60-’70.. nevoile oamenilor s-au schimbat.. practica medicala este alta (mai ales in psihiatrie).. asteptarile publicului sunt diferite.. costurile asistentei medicale au crescut.. iar noi continuam sa asteptam in cabinetele noastre cu termopane din spitale cu sute de paturi ca pacientii sa ne intre pe usa, sa le dam pastile si sa-i imbracam in pijamale.. si asta doar de la 9 dimineata la 1 dupa amiaza.
ca sa revin la problema ta, iata cateva lucruri care te-ar putea ajuta:

nu mai tin minte de ce am mentionat in cazul tau posibilitatea tratamentului medicamentos, dar este nevoie sa stii ca in jocul de noroc patologic tratamentul medicamentos este de ajutor doar pentru tratarea unor probleme asociate (de exemplu, depresie); nu exista in prezent niciun tratament medicamentos dovedit ca eficient in tratarea problemelor legate de joc
tratamentul dependentei de jocuri de noroc este in primul rand un tratament psihologic si social care adreseaza 3 componente:
dependenta psihica de comportamentul de joc
managementul datoriilor
managementul finantelor personale
O sa detaliez fiecare din aceste componente pentru a-ti face o idee despre ce ar presupune o interventie si care ar fi partile pe care le poti face singur:

1. Tratamentul dependentei psihologice de joc este foarte asemenator cu tratamentul dependentei psihologice de substante. Acesta presupune, foarte simplist formulat, dezvoltarea de tehnici si masuri pentru a putea face fata poftei (craving) de a juca. Craving-ul sau pofta este un fenomen care caracterizeaza orice dependenta si are substrat neuro-fiziologic. Asta inseamna ca daca te punem intr-un aparat care scaneaza creierul si-ti aratam fotografia unui casino sau a unei rulete.. vom vedea activandu-se o zona din creier si tu vei trai senzatia de pofta de joc. Pentru o persoana dependenta de alcool sau de droguri, aceeasi zona din creier se va aprinde. E interesant ca tot aceleasi circuite se vor aprinde si in cazul unei persoane ne-dependente careia i se arata fotografia unei mancari apetisante sau o imagine care trezeste o pofta sexuala. Se pare ca expresia “foame de drog” este mai putin metaforica decat am putea crede.
Multa lume considera ca tratamentul presupune disparitia poftei. Gresit! Tratamentul presupune inarmarea pacientului cu resursele necesare pentru a avea succes atunci cand pofta apare. Ca intr-un razboi, dusmanul nu va disparea doar pentru ca ne-ar placea sa nu ne mai ameninte.. e nevoie sa luptam cu el si sa razbim. Si pentru asta e nevoie de arme (poti gasi astfel de arme intrand pe www.alcohelp.ro, un site dezvoltat pentru tratamentul dependentei de alcool).
***

2. Managementul datoriilor este o componenta foarte importanta a tratamentului dependentei de jocuri de noroc, deoarece multi jucatori rationalizeaza continuarea jocului prin dorinta de a castiga bani pentru a achita datoriile facute de-a lungul timpului, la joc. Aceasta reprezinta o spirala care duce la cresterea datoriilor, accentuarea severitatii adictiei si destabilizarea vietii persoanei. Este ca si un dependent de alcool care spune ca bea pentru a-i trece sevrajul. Simptomatologia de sevraj trece, intr-adevar, daca bei.. dimineata, cand incepi sa tremuri si sa-ti fie rau, te simti mai bine daca bei un paharel, dar dependenta va deveni tot mai severa. La fel, grijile legate de datorii, frica de a se intampla ceva rau daca nu le achiti la timp dispar in momentul in care joci, dar dependenta va deveni mai severa si la pierderile vechi se adauga altele noi. Managementul datoriilor presupune formularea unui plan (impreuna cu toti cei interesati sa participe si sa te sustina) care sa includa:

toate datoriile existente la momentul respectiv (suma si creditorul)
ordinea achitarii acestora
sursele (altele decat jocul) din care datoriile vor fi achitate
orizontul de timp in care se vor achita aceste datorii (date precise, calendaristice)
Inca un lucru: este foarte important ca, daca sunt implicate si alte persoane in acest plan (parinti, prieteni), sa existe un contract ferm ca orice alte datorii facute dupa acest moment NU vor mai fi achitate de acestia! In caz contrar, se initiaza o alta spirala in care cel care joaca “stie” ca nu conteaza ce se intampla, pentru ca cineva va achita datoriile.
***

3. Managementul finantelor se refera la crearea unui sistem prin care, o perioada, persoana care are o problema de joc de noroc patologic nu va avea acces la bani, fie cash, fie card, cont bancar, etc. In primele etape ale tratamentului, a avea acces la bani este, pentru un jucator, o situatie similara cu a unui dependent de heroina care are un plic cu drog in buzunar.. presiunea de a juca este mult prea mare pentru a putea rezista. E ca si cum i-ai cere unui om care tocmai si-a fracturat piciorul sa joace sotron. Dependenta este o fractura a sistemului de auto-control. De aceea, este nevoie de un gips.. de un sprijin rigid din afara. Acest sprijin poate veni in forma diferite, negociate cu cei implicati: de exemplu, salariul poate fi pus pe un card la care persoana nu are acces si primeste doar sume mici de bani in fiecare zi, iar orice cheltuiala mai mare este fie monitorizata (bon fiscal) fie facuta de altcineva. In timp, persoana poate primi acces la sume din ce in ce mai mari.
***

La sectiunea de link-uri de pe acest blog vei gasi 2 marturii ale unor oameni care au trecut prin procese similare si au reusit sa iasa cu bine. Ma gandesc ca povestile lor te pot inspira. Ma gandesc ca ai putea sa scrii tu insuti o asemenea marturie care sa-i inspire pe altii. Si sa primesti sprijin (chiar si in aceasta forma virtuala) de la cei care iti vor urmari eforturile si te vor incuraja de la distanta. Daca te hotarasti sa scrii, da-mi te rog de stire, mi-ar placea sa fiu in grupul tau de suport!
As vrea, in incheiere, sa mai mentionez un lucru: adesea, persoanele care se confrunta cu o dependenta de orice fel se simt rusinate.. se ascund si se izoleaza. E important sa-ti aduni nu numai fortele, dar si prietenii. Vorbeste cu oamenii, cere-le ajutor, suna un prieten apropiat cand te confrunti cu un episod de craving. Chiar si un psiholog nespecializat in dependenta de jocuri de noroc, de la un centru de stat (de exemplu centrele CAIA sau CEPECA aleAgentiei Nationale Antidrog) iti poate oferi un sprijin pretios.
Succes!

Blog si grup online jucatorii anonimi

aici 

Pagina Facebook Dependentii anonimi

aici

Grup de ajutor pentru jucatorii de noroc dependenti

Ajutorul exista, apelati la orice va poate aduce alinare. Poate de data asta reusiti! Doamne ajuta! Extras de pe pagina http://www.dependentiianonimi.ro/

Grup de suport pentru jucatorii de noroc Cluj

În fiecare luni de la ora 20.00, grupul se întâlnește în Piața Muzeului, str. Virgil Fulicea, nr. 1 (la Centrul de Voluntariat). Participarea este gratuită.

Ne puteti contacta la email: jucatori.anonimi@gmail.com si la tel : 075523544







Jucatorii anonimi
Grupul de suport “Jucătorii Anonimi”


Am demarat la începutul lunii iunie 2012 un program gratuit adresat dependenţilor de jocuri de noroc. Începând cu 13 iunie 2012, toate persoanele care se confruntă cu dependenţa de jocuri de noroc pot participa săptămânal la întâlnirile grupului de suport “Jucătorii anonimi”. Grupul a luat naştere la iniţiativa unui fost jucător, actualmente “curat” şi este format fie din jucători compulsivi, femei şi bărbaţi în curs de tratament sau foşti jucatori înrăiti.

Persoane dispuse să îşi împartă experienţele, dificultăţile, succesele şi să ofere sprijin şi informaţii celor care doresc să se trateze şi să trăiască o viaţă echilibrată.

Dacă şi tu te gândeşti din ce în ce mai mult la jocuri, îţi petreci timp în cazinouri sau online, investeşti timp, bani şi energie în speranţa unor câştiguri sau recompense, cel mai probabil eşti dependent şi ai nevoie de ajutor.

Primul pas în procesul de recuperare îl reprezintă conştientizarea faptului că ai o problemă, urmată de dorinţa de schimbare şi motivaţia de a rezolva acea problemă. Din mărturiile celor care se confruntă cu dependenţa jocurilor de noroc am înteles că pentru a face acest pas decisiv e nevoie de mult curaj şi forţă interioară, însă nu imposibil.

Tratarea şi depăşirea dependenţei de jocuri de noroc este posibilă dacă îţi iei un angajament ferm faţă de tine şi apelezi la ajutor de specialitate.

Dacă eşti pregătit să îţi asumi schimbarea şi vrei să afli răspunsul la întrebarea “Voi mai fi vreodată normal?”, înscrie-te în grupul de suport “Jucătorii Anonimi”.

Ceea ce debutează ca o distracţie ocazională şi nevinovată progresează rapid pentru cei care vânează trăiri intense, câştiguri financiare sau alte recompense. În timp, persoanele dependente de jocuri de noroc îşi planifică viaţa în funcţie de nevoia acaparatoare de a juca şi ajung să se izoleze de familie, să se sustragă altor activităţi şi responsabilităţi.

Efectele sunt de multe ori dezastruoase şi nu cauzeaza doar ruinarea financiară a dependentului, dar şi degradarea relatiilor de familie, personale şi profesionale.

“Aici, toţi am căzut de acord şi înţelegem că nu există un tratament universal, o reţetă miraculoasă care ne va vindeca peste noapte nevoia compulsivă de a juca. Toţi am admis că avem o problemă şi că vrem o schimbare. Crearea acestui grup ne ajută să vedem că nu suntem singuri şi că putem beneficia de prezenţa unor specialisti, de experienţa unor foşti jucători care acum trăiesc viaţa pe care şi-au dorit-o. O viaţă fără jocuri. Ceea ce ne dă speranţă este exemplul lor şi credinţa că şi noi vom reuşi.”

Aşa sună mărturia lui George, un tânăr de 24 de ani, dependent de jocuri de noroc. În cazul lui, totul a început la vârsta de 19 ani, pe vremea cand stătea cu băieţii la păcănele până la 2-3 dimineaţa, doar pentru distracţie.
Specialiştii noştri sunt aici pentru tine

“Am atras în acest program mai multi specialişti – psihologi clinicieni, psihoterapeuti – dispuşi să susţină pro bono întâlnirile grupului de suport pentru jucătorii dependenţi. Cei doi psihoterapeuţi integrativi care moderează sesiunile de grup şi susţin şedinţe de psihoterapie sunt Amelia Dumitrescu şi Raina Şaguna.

Centrul pune la dispoziţia membrilor şi şedinţe de pihoterapie şi consiliere individuală care vizează aspecte care ţin de istoria şi evoluţia personală a fiecăruia, precum şi de activarea resurselor care urmăresc atingerea obiectivelor, intervenţii la care pot participa inclusiv persoanele de suport (partener, membru al familiei, prieten etc.).

Am creat pachete de tratament accesibile pentru toate persoanele înscrise în cursa anti-dependenţă. Acestea includ, pe lângă grupul suportiv, şedinţe de psihoterapie, terapie audio prin antrenament mental, sau coaching“, a declarat Anne Baritchi, partener fondator al Centrului Armonia.

Pentru moment, grupul de suport gratuit este disponibil doar in Bucureşti. Dacă nu eşti din Bucureşti şi doreşti să faci un prim pas în tratarea dependenţei, poţi alege să începi o terapie audio personalizată. Accesează BrainSync şi urmează paşii indicaţi.
Vrei mai mult? Am creat pachete personalizate de tratament

Am creat pachete de tratament accesibile pentru toate persoanele înscrise în cursa anti-dependenţă. Acestea includ, pe lângă grupul suportiv, şedinţe de psihoterapie, terapie audio prin antrenament mental, sau coaching”, a declarat Anne Manoliu, partener fondator al Centrului Armonia.

Pentru moment, grupul de suport gratuit este disponibil doar in Bucureşti. Dacă nu eşti din Bucureşti şi doreşti să faci un prim pas în tratarea dependenţei, poţi alege să începi o terapie audio personalizată. Accesează BrainSync şi urmează paşii indicaţi.

Trăsături tipice ale persoanelor care iubesc prea mult

Următoarele trăsături sunt caracteristice persoanelor care iubesc prea mult:


1. Adesea provii dintr-o familie disfuncțională în care nevoile tale emoționale nu au fost îndeplinite.
2. Datorită faptului că tu însuți ai primit prea puțină dragoste adevărată, încerci să umpli această nevoie neîmplinită prin intermediul altora, îngrijindu-i, mai ales atunci când aceștia par, într-un oarecare fel, să aibă nevoie de îngrijire.
3. Pentru că nu ai putut niciodată să îți transformi părinții în persoanele iubitoare după care tânjeai, simți o atracție profundă față de tipul familiar de persoană cu goluri emoționale pe care poți încerca din nou să o schimbi prin dragostea ta.
4. Îngrozit de ideea de abandon, vei face orice pentru a împiedica destrămarea relației. 
5. Aproape nimic nu e prea problematic, nu ia prea mult timp, nici nu e prea scump, dacă o va “ajuta” pe persoana cu care ai o relație. 
6. Obișnuit cu lipsa de iubire în relațiile personale, ești dispus să aștepți, să speri, și să încerci din greu să placi.
7. Ești dispus să îți asumi mult mai mult de 50% din responsabilitate în orice relație.
8. Stima ta de sine este extrem de scăzută, și adânc în sufletul tău nu crezi că meriți să fii fericit. Ești mai degrabă de părere că trebuie să îți câștigi dreptul de a te bucura de viață. 
9. Simți o nevoie disperată de a-ți controla partenerul și relațiile pentru că nu prea ai avut siguranță în copilărie. Îți maschezi eforturile de a controla oamenii și situațiile “oferind o mână de ajutor.”
10. Atunci când ești implicat într-o relație ești mai conectat cu visul tău de cum ar putea fi, decât cu realitatea propriei tale situații.
11. Ești dependent de partenerul tău prin durerea emoțională.
12. Poți fi predispus din punct de vedere emoțional și adesea din punct de vedere biochimic să devii dependent de droguri, alcool și/sau anumite mâncăruri, în special cele dulci.
13. Fiind atras către persoane cu probleme care trebuiesc rezolvate, sau fiind prins în mijlocul unor situații haotice, nesigure, și dureroase din punct de vedere emoțional, eviți să îți îndrepți atenția spre responsabilitatea pe care o ai față de tine însuți. 
14. Poți avea o tendință înspre episoade de depresie, pe care încerci să le împiedici prin agitația oferită de o relație instabilă.
15. Nu ești atras de parteneri amabili, stabili, de încredere și interesați de tine.  Gasesti asemnea prieteni "de treaba" plictisitori.

                          “Femei care iubesc prea mult”

carte Dilema unui mariaj alcoolic - Viata de zi cu zi in familia cu dependenti

Ne e greu zilele astea pentru ca cineva drag noua sufera de aceeasi cunoscuta problema: gambling. Am dori sa ajutam, dar suferinta tot acolo ramane...! Ce bine ar fi sa fie viata mai simpla. Mi-am reamintit: Doamne, ajuta-ma sa pot sa accept ca sunt lucruri pe care nu le pot schimba, si sa nu sufar pentru asta!
Am gasit pe net o carte, care mi se pare mie ca atinge exact miezul conflictului familial in cazul crizelor determinate de dependenta.
O gasiti aici.

Carte Dependența de jocuri de noroc

O surpriză plăcută: o carte despre jocul de noroc. Aici

Semne si simptome de codependență

GRIJA
să te simți responsabil pentru o altă persoană
să te simți obligat să oferi sfaturi nedorite
să încerci să “repari” sentimentele altora
să încerci să anticipezi nevoile altora
să spui “da” atunci când vrei să spuni “nu”
să încerci să placi
să nu îți știi propriile dorințe și nevoi
să  te simți mânios, victimizat, neapreciat și folosit în mare parte din timp

STIMA DE SINE SCĂZUTĂ
să te învinuiești pe tine însuți pentru orice
să refuzi complimentele și laudele
să te simți “diferit de”.
să te simți vinovat pentru că ai grijă de tine
să crezi că nu ești destul de bun
să îți fie teamă că vei fi respins
să îți fie teamă de a greși
să te simți rușinat de cine ești
să spui o mulțime de “ar trebui”

REPRIMAREA
să îți lași deoparte gândurile și sentimentele (“chestii”)
să îți fie frică să fii tu însuți

Să pari rigid și în control

Să ai adesea “lacrimi înghețate”

OBSESIA
să fii neliniștit cu privire la alte persoane și probleme

Să te gândești la alții și să vorbești mult de alte persoane

Să te îngrijorezi

Să verifici alte persoane

Să îți schimbi obiceiurile pentru că ești îngrijorat pentru alții

CONTROLUL
să îți fie teamă să le spui altora cine ești

Să îi controlezi pe alții prin neajutorare, vină, constrângere, amenințări, oferirea de sfaturi, manipulare, dominare

Să simți că alții îți plătesc cu aceeași monedă

NEGAREA
să ignori problemle
să te menții ocupat, să devii obesionat de muncă

Să devii confuz, deprimat, și/sau bolnav

Să nu poți mânca,

Să cheltui bani în mod compulsiv

Să te minți pe tine însuți,

Să îți crezi minciunile

DEPENDENȚA
să cauți fericirea în afara ta

Să nu te iubești pe tine însuți

Să cauți adesea iubirea la oameni incapabili să o ofere 
să echivalezi iubirea cu durerea

Să îți centrezi viața în jurul altora

Să cauți relații pentru a dobând sentimente placute

Să tolerezi abuzul pentru a păstra iubirea

LIMITE SLABE
Să spunem că nu vom tolera un anumit comportament

Să creștem nivelul de toleranță gradual până ce putem și tolerăm lucruri pe care am afirmat că nu le vom tolera

SLABA COMUNICARE
    *ÎNVINUIREA    *CONSTRÂNGEREA    *DAREA DE SFATURI  *IMPLORAREA   
    *ÎNVINUIREA    *MITUIREA
să nu spui ce simți
să nu simți ce spui  

să nu știi ce simți

să nu ceri ce ai nevoie
să încerci să spui ce crezi că le va plăcea altora sau ce îi va provoca

să elimini cuvântul “nu” din vocabularul tău

LIPSA DE ÎNCREDERE

Să nu ai încredere:
în tine însuți
în sentimentele tale

În deciziile tale

În alți oameni

În Dumnezeu

FURIA
să fii speriat, rănit și furios

Să trăiești cu oameni care sunt speriați, răniți și furioși

Să-ți fie teamă de propia mânie

Să-ți fie teamă de mânia celorlalți

Să îți fie rușine să te înfurii

PROBLEME SEXUALE
să faci sex atunci când nu vrei 

Să folosești sexul pentru a-ți păstra sau pedepsi partenerul 

Să refuzi să te bucuri de sex

Să te retragi emoțional de lângă partenerul tău

Să nu vorbești depre asta

Să găsești motive pentru a nu face sex

Trăsături tipice ale codependenților

Îmi asum responsabilitatea pentru sentimentele și comportamentele altora
Mă simt excesiv de responsabil față de sentimentele și comportamentele altora
Îmi e greu să îmi identific sentimentele - Sunt supărat? Singur? Trist? Fericit? Bucuros?
Tind să mă tem sau să mă îngrijorez de modul cum alții răspund la sentimentele mele.
Mi-e greu să întemeiez și/sau să mențin relații strânse.
Mi-e teamă să nu fiu rănit și/sau respins de alții.
Sunt perfecționist și am prea mari așteptări de la mine însumi și de la alții.
Mi-e dificil să iau decizii.
Tind să minimizez, să modific sau chiar să neg adevărul despre cum mă simt.
Acțiunile și atitudinile altor oameni  tind să determine modul cum răspund/reacționez.
Tind să pun dorințele și nevoile altor persoane pe primul plan.
Teama mea de sentimentele altor oameni (mânie) determină ceea ce spun sau fac.
Pun la îndoială sau ignor propriile mele valori pentru a mă simți mai aproape de cei importanți pentru mine. Iau în seamă mai mult părerea altora decât pe a mea.
Stima mea de sine este consolidată pe influențe exterioare/ din partea altora.
Seninătatea și atenția pe care le acord sunt determinate de cum se simt și/sau se comportă alții.
Tind să judec cu asprime tot ceea ce fac, ce gândesc sau ce spun; după standardele altora -- nimic nu este făcut, spus sau gândit “destul de bine”.
Nu știu și nu cred că a fi vulnerabil și a cere ajutor e bine și normal.
Nu știu că e bine să vorbești despre probleme în afara familiei; sau că sentimentele pur și simplu există - și cp este mai bine să le împărtășești decât să le negi, să le minimizezi sau să le justifici.
Tind să pun dorințele și nevoile altor persoane mai presus decât pe ale mele.
Sunt statornic și loial - chiar și atunci când loialitatea este nejustificată - și dăunătoare pe plan personal.

Atunci cand treceti prin faza de suferinta pentru ca persoana iubita a avut o recadere... AMINTITI-VA!
In acest moment:
> 1. Trebuie sa las deoparte asteptarile mele, si in acelasi timp trebuie sa imi pastrez mereu vie speranta.
> 2. Trebuie sa fiu constient(a) de faptul ca EU NU am provocat, NU pot controla si NU pot vindeca dependenta persoanei iubite!
> 3. Trebuie sa fiu constient de faptul ca persoana iubita nu a ales sa fie dependenta. E o boala! Persoana draga mie nu a devenit dependenta ca sa imi faca mie sau altcuiva rau.
> 4. Trebuie sa ma detasez facand ceva care sa ma apere si sa ma protejeze. Dumnezeu ne da un numar de persoane pe care sa le iubim, dar nu ne da decat una fata de care sa fim responsabili: eu insami.
Oricat ar fi de greu, amintit-va sa aveti grija in primul rand de EU. E cel mai mare ajutor pe care il puteti oferi dependentului.

informatii utile

Pentru toti cei care la un moment dat mi-au cerut ajutorul, gambleri sau nu, vreau sa va multumesc pentru faptul ca v-ati oprit un moment si ati cugetat la situatia in care va aflati. Vreau sa subliniez inca o data, ca jocul de noroc e o boala incurabila, care poate fi stopata, dar nu tratata definitiv. Exista doua parti ale unei probleme grave: jucatorul si ceilalti. Jucatorul simte ca ceva ii lipseste in viata si incearca sa umple golul jucandu-se, ceilalti , voluntar sau involuntar, ii intretin dependenta. Nu exista un tratament perfect, exista incercare si esec, reincercare, asa cum un copil incearca sa invete sa umble. Cade, se ridica, iar cade, iar se ridica, pana reuseste sa isi mentina echilibrul. Cu calm si speranta se poate, dar drumul e lung.
Toti au nevoie de tratament: si jucatorul si ceilalti. Pe mine personal m-au ajutat foarte mult discutiile online cu o maicuta de la  Centrul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Iasi, desi nu sunt si nu am fost o persoana foarte religioasa, iar gamblerul meu e pe jumatate ateu, situatie care se datoreaza in mare parte gamblingului. Ceea ce vreau sa subliniez este ca ajutorul nu vine doar pentru cei atasati de biserica, ci pentru toti cei care simt ca au nevoie de el, indiferent de conditia lor religioasa. Exista persoane extraordinare in aceste locuri, care va indeamna sa va rugati, dar nu va obliga sa faceti nimic din ceea ce nu ati dori sa faceti. Atasez o lista de posibile locatii unde puteti gasi ajutor, insa va trebui sa va inarmati cu rabdare, caci uneori sunt multi cei care asteapta si va fi greu sa primiti raspuns imediat.
Lista:
Centrul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril
Programul Sf. Dimitrie Cluj-Napoca
Centrul Sf. Nicolae Iasi
Programul National Antidrog
Crucea Albastra Sibiu
ROSAAC
Alcoolicii anonimi
Al-anon Romania
Clinica Aquamarin
Joaca responsabil

De asemenea recomand urmatoarele bloguri:
Iubirea provoaca dependenta
Prosanthropos
Al-Anon
exprimari
Sunt convinsa ca la aceasta lista se mai pot adauga inca multe alte locuri, dar e un inceput. Daca mai stiti si altele, dati-mi un semn.
Mult succes, multa rabdare si mai ales, iertare, in drumul pe care ati pornit. Speranta sa fie mereu altaturi de voi, de oricare parte a problemei v-ati afla...

Paşii GA

1. Am admis că nu avem nicio putere asupra gamblingului - că viețile noastre au devenit de nesuportat. 

2. Am ajuns să credem că o Putere mai mare decât noi ne poate readuce la o cale normală de a gândi și de a trăi.

3. Am decis să ne încredințăm viețile și dorințele în fața acestei Puteri (așa cum o înțelegem fiecare dintre noi). 

4. Eliberați de frică am făcut o inventariere  morală și financiară a propriei noastre persoane

5. Am admis față de noi înșine și față de o altă ființă umană natura exactă a greșelilor noastre. 

6. Am fost pe deplin pregătiți să înlăturăm aceste defecte de caracter. 

7. În mod umil am cerut lui Dumnezeu (așa cum îl înțelegem fiecare) să ne înlăture defectele.

8. Am făcut o listă cu toate persoanele pe care le-am rănit și suntem dispuși să ne răscumpărăm greșelile față de ele. 

9. Am decis să ne răscumpărăm greșelile în mod direct față de asemenea persoane, oricând este posibil, cu excepția situației în care făcând astfel ar însemna să le rănim pe ele sau pe alții. 

10. Am continuat să ne facem un inventar personal și atunci când am greșit am recunoscut fără întârziere. 

11. Am căutat prin rugăciune și meditație să ne îmbunătățim contactul conștient cu Dumnezeu, așa cum îl înțelegem fiecare, rugându-ne să înțelegem ce dorește de la noi, și cum putem să îi ducem la îndeplinire dorința.

12. După ce am făcut eforturi de a pune în practică aceste principii în viețile noastre, am încercat să transmitem acest mesaj și altor jucători compulsivi.

Acceptarea

Acceptarea

Când acceptăm să ne trăim viața în conformitate cu regulile vieții, recunoaștem realitatea așa cum e ea. Cu toții am fugit, uneori, de adevăr. Când ne aflam într-o situație care ne înspăimânta, ne întoarceam spatele și fugeam. Imitam un struț și ne băgam capetele în nisip, pretinzând că situația nu exista și nu ni se întâmpla. 

Atunci când acceptăm ceva, nu o admitem în mod pasiv, ci suntem gata să abordăm situația și să ne îndreptăm spre noua realitate. Dar nu putem să facem nimic, decât dacă  acceptăm această realitate ca atare.

Știm cum este să fugim de boala noastră. Am încercat să dovedim că este orice în afară de dependență. Am încercat să dovedim că a fost provocată de ceva greșit în viețile, în locurile de muncă sau în familiile noastre, în copilărie, în relații, sau chiar în atmosferă. După ce am epuizat toate scuzele, ne-am acceptat, în sfârșit, boala. 

Faptul că mi-am acceptat dependența nu este pasiv, ci bazat pe adevăr și realitate. 

Privind cu mare atenţie la acele defecte pe care nu sunt dornic, sau la care sunt reticent să renunţ, trebuie să  şterg liniile rigide pe care le-am trasat. Poate voi fi în stare să spun, în anumite cazuri, "Ei bine, la acesta unul nu pot să renunţ încă.... Singurul lucru pe care nu ar trebui să îl spun: "La acesta unul nu voi renunţa niciodată." În momentul în care spunem, " Nu, niciodată,"minţile noastre se închid înaintea milei lui Dumnezeu. O asemenea rebeliune, după cum am văzut în experienţele altora, se poate dovedi fatală. În loc de asta,  ar trebui să abandonăm obiectivele limitate şi să începem să ne mişcăm în direcţia voinţei lui Dumnezeu pentru noi. 


Învăţ eu să nu spun niciodată niciodată?

Azi mă rog
Ca Dumnezeu să îndepărteze orice urme de rebeliune care m-ar face să mă împotrivesc a-mi schimba calităţile nedorite. Scăpat din iluzia că sunt "unic" şi "special" şi cumva ferit de consecinţe, eu îi mărturisesc lui Dumnezeu că am venerat legile naturale ale sănătăţii şi bunului simţ, împreună cu legile divine ale bunătăţii umane. Fie ca Dumnezeu să şteargă rezistenţa, acest simptom al adicţiei mele. 

Azi îmi voi aminti
Rezistenţa este un izvor de iluzie. 

Gandul zilei - Speranţă sau disperare?

Ni se spune că nicio situaţie nu este fără speranţă. La început, bineînţeles, ni se pare greu de crezut. Speranţa şi disperarea, opuse, sunt atitudini emoţionale umane. Noi suntem cei lispiţi de speranţă, nu viaţa noastră. Când renunţăm la speranţă şi devenim depresivi, este din pricină că suntem incapabili, pe moment, să credem în posibilitatea unei schimbări în mai bine.

Pot accepta eu aceasta: "Nu orice piedică înfruntată poate fi schimbată, dar nimic nu se poate schimba dacă nu se înfruntă"?

Azi mă rog
Să îmi amintesc că, datorită faptului că sunt om şi pot face alegeri, nu sunt niciodată "lipsit de speranţă". Doar situaţia în care mă aflu poate părea fără speranţă, fapt care mă poate reduce la o stare depresivă văzând că multe alegeri îmi sunt blocate. Să îmi amintesc de asemenea, că şi atunci când nu întrezăresc nicio speranţă, pot alege să cer ajutorul lui Dumnezeu.

Azi îmi voi aminti 
Pot alege să nu fiu lipsit de speranţă

Aveam curiozitatea de a şti dacă cineva citeşte acest blog, şi observând rubrica statistici, am aruncat o privire. Am văzut că una din persoanele care dăduse peste blogul meu căutase pe google textul: "cum să îl dezvăţ de jocul de noroc". M-a întristat, aşa cum mă întristează fiecare persoană cunoscută sau necunoscută de care aud, de care ştiu că luptă cu problema jocului de noroc. E o ironie cuvântul "joc" prezent în acest nume. E oare un joc viaţa distrusă a atâtor persoane? Jocul de noroc compulsiv e o tragedie care îi afectează în egală măsură pe jucători, pe părinţii acestora, pe partenerii de viaţă, pe copiii lor. Nu e "un joc" în accepţiunea pe care o cunoaştem îndeobşte, ci un pariu cu viaţa din care majoritatea pierd. Uneori se pierd bunurile materiale, alteori familiile se distrug, iar de destule ori se pierd vieţi. Şi poate mai grav decât banii, este pierderea încrederii în cadrul familiei, minciuna. Aceasta este adesea cel mai greu de acceptat. E un cerc vicios: gamblerul ştie că ceea ce face este greşit, şi se ascunde. Când în sfârşit nu mai poate şi caută ajutor în sânul familiei de care s-a ascuns atâta timp, aceasta, în loc să asculte fără să judece şi să dea o mână de ajutor, face ceea ce nouă, celor care nu înţelegem jocul compulsiv, ni se pare normal: acuzăm, ameninţăm pentru că suferim că am fost minţiţi. În acest fel, hăituit, fără bani, simţindu-se neînţeles, unde ar putea să se întoarcă dacă nu iar la jocul de noroc? Este cel mai la îndemână, şi cel mai lipsit de suferinţă în acel moment. În loc să se gândească cum să iasă din problemă, poate liniştit să îşi acuze familia că nu îl înţelege, deşi el a încercat, şi să se joace mai departe. Dar haideţi să ne gândim puţin: vi se pare de acuzat un bolnav? Îl acuzaţi pentru boala de care suferă? Am putea să îl condamnăm că nu merge la medic, dacă nu o face, dar nu de faptul că s-a îmbolnăvit. Jucătorul nostru este un om bolnav, şi cel mai mare ajutor pe care i-l putem da, este să îi arătăm acest lucru, dar fără să îl atacăm pe el ca persoană. Atacându-l devenim noi persoana cea rea, duşmănoasă, care trebuie învăţată minte că el e şeful, şi cum ne-o poate demonstra altfel decât jucând? Caracterizat prin încrederea în sine scăzută în cele mai multe din cazuri, jucătorul se simte puternic în faţa mesei de cazino sau a aparatului mecanic. Dacă vreţi să îl ajutaţi, trebuie să treceţi peste mânia voastră şi să vă înghiţiţi resentimentele. Nu i-ar ajuta cu nimic, şi nici vouă. Poate pe moment v-aţi răcori mânia, dar pe termen lung? Aţi avea un cămin asemănător unui câmp de bătălie şi un trai nefericit. Oricum banii pierduţi nu se mai întorc.
Dar ceea ce am vrut să subliniez, în primul rând, este faptul că noi, cei de lângă jucător, nu avem absolut nici o putere, nici o şansă de a-l dezvăţa. El singur este cel care trebuie să îşi găsească acea cale care este potrivită pentru el. Oricât de dureros ar părea, şi oricât vă fac să suferiţi vorbele mele, credeţi-mă, o ştiu pe propria piele: noi suntem neputincioşi. Doar jucătorul este cel care poate, atunci când nu mai suportă halul în care a ajuns, să spună STOP şi să îşi ia viaţa, aşa cum a ajuns ea în acel moment, în propriile mâini. Însă pentru a nu mai suporta viaţa pe care o are, trebuie să simtă consecinţele jocului său. Aşadar, mă repet: să nu i se plătească datoriile, indiferent dacă vin cei ce l-au împrumutat să bată la uşa voastră sau nu, să nu i se dea bani pentru a se juca, sau indiferent pentru ce motiv, pe cât posibil, căci jucătorii sunt inventivi, să nu jucaţi alături de el, să nu-l ascundeţi sunând de exemplu la serviciul lui cu scuza că e bolnav, când ştiţi foarte bine că e la cazino. Cu cât mai repede vor afla cunoscuţii, şeful, familia, restul lumii, că are probleme, cu cât mai repede va suferi distanţarea celorlalţi, cu atât mai repede va trebui să spună: Până aici!, sau să îşi distrugă viaţa cu desăvârşire. Nu sunteţi voi de vină dacă şi-o va distruge! Nu preluaţi vina asupra voastră căci nu aveţi motive întemeiate! Jucătorul are o boală de care poate sau nu să se trateze. Alegerea e numai a lui. Ce puteţi face, este să nu vă lăsaţi atraşi pe acelaşi drum al distrugerii şi să vă vedeţi de viaţa voastră, distanţându-vă emoţional şi financiar de problemele jucătorului.

Ecuaţia succesului

Cuvintele unui jucător pe un site de recuperare de unde primesc zilnic mesaje:

Aţi auzit vreodată această ecuaţie: Lipsa banilor = Lipsa jocului?
Nu ai bani, nu te joci.

Dacă putem exersa asta iar şi iar timp suficient, adicţia nu mai poate să ne rănească. Vocea adicţiei nu ne poate face nu ne poate spune să jucăm atunci când NU avem bani pentru aceasta. TREBUIE să facem asta în etapele iniţiale ale recuperării. Suntem în stare să ne asumăm această ecuaţie?

Fiecare  dintre noi ştie uneori că nu avem altă alegere decât aceasta.

Managementul vieţii

Povestea de mai jos m-a impresionat foarte mult de fiecare dată când am citit-o. M-a făcut să o relaţionez nu numai cu alergarea noastră a tuturor pentru a dobândi ceva mai mult în viaţă, ci şi cu modul în care adesea, pierdem din timpul preţios pe care l-am putea petrece cu familiile noastre, cu părinţii, cu copiii, cu prietenii, atunci când ne concentrăm toată atenţia asupra jucătorului şi căutăm moduri în care putem să îl ajutăm, în loc să ne  concentrăm asupra modului în care putem să ne ajutăm pe noi, şi mai ales a modului în care ne putem ajuta copiii, cele mai mari victime ale gamblingului. Oricum i-am privi, ei sunt cei care vor suferi cel mai mult. Să presupunem că gamblerul nu vrea să accepte condiţiile noastre de a trăi fără să se joace, şi alegem divorţul. Cât vor suferi copiii.... sau să presupunem că alegem să trăim în continuare într-o luptă perpetuă  cu gamblerul. Copiii, neînţelegând ce se întâmplă, vor suferi crezând că au greşit ei cu ceva, sau pur şi simplu se vor vedea obligaţi să ia partea unuia sau a celuilalt dintre părinţi. Cât de minunat ar fi ca toţi cei adânciţi în dependenţă să facă asemenea pescarilor, şi să aleagă viaţa alături de familiile lor, în loc să piardă ani preţioşi di n viaţă cufundaţi în coşmarul dependenţei.

Povestea:

Un vapor a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari.

Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor si i-a intrebat cat timp le ia sa prinda acei pesti.

“Nu foarte mult timp”. – au raspuns pescarii la unison.

“Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste?”

Pescarii i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor si ale familiilor lor.

“Pai, si ce faceti in restul timpului?” a intrebat turistul.

“Dormim pana tarziu, pescuim putin, ne jucam cu copiii si ne facem siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe seara, mergem in sat, unde ne intalnim cu prietenii, bem putin, cantam la chitara cateva cantece si tot asa…. Avem o viata plina.”

Turistul i-a intrerupt, “Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diploma in economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult timp in fiecare zi. In felul asta, o sa puteti vinde pestele pe care il prindeti in plus. Cu veniturile suplimentare, veti putea cumpara o barca mai mare.”

“Si dupa asta?” au intrebat pescarii.

“Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veti putea cumpara o a doua si o a treia barca si tot asa, pana cand veti avea o intreaga flota de traulere (barci de pescuit). In loc sa vindeti pestele unui intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea parasi satucul asta micut si sa va mutati in Mexico City , Los Angeles , sau poate chiar la New York ! De acolo va veti putea conduce noua intreprindere prospera.”

“Si cam cat timp ne-ar lua asta?” au intrebat pescarii.

“Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani.” a replicat turistul.

“Si dupa asta?”

“Dupa asta? Ei bine, prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat interesant,” a raspuns zambind larg turistul. “Cand afacerea ta este cu adevarat uriasa, poti sa incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa faci milioane de dolari!”

“Milioane? Serios? Si dupa asta?” au intrebat pescarii.

“Dupa asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un satuc linistit si retras pe malul marii, sa dormiti tarziu, sa va jucati cu copiii vostri, sa va faceti siesta cu sotiile si sa va petreceti serile impreuna cu prietenii distrandu-va cum vreti voi.”

“Cu tot respectul, domnule, dar asta e exact ce facem acum. Are rost sa irosim douazeci si cinci de ani muncind din greu?” au intrebat pescarii…

Jucătorul compulsiv

Jucătorul complusiv (dependent sau patologic) este o persoană care suferă de o boală psihologică cronică şi progresivă, adesea nerecunoscută datorită naturii sale ascunse. Nevoia de a juca este declanşată de un impuls (o tentaţie irezistibilă), iar compulsivitatea şi preocuparea mentală care o însoţesc sunt similare celorlalte adicţii, precum abuzul de alcool şi de droguri. La fel ca în toate adicţiile, se dezvoltă toleranţa, iar pentru a atinge aceeaşi stare de euforie ca şi înainte, sunt necesare pariuri mai ridicate sau mai frecvente. Pe măsură ce dependenţa progresează, nevoia de a juca se intensifică, rezistenţa în faţa acestei nevoi devenind mai dificilă. În cele din urmă, gamblingul se intersectează cu activitatea individului în aproape fiecare aspect al vieţii, şi totuşi, activitatea continuă. Atunci când jocul nu se poate realiza, sau când se fac încercări de oprire, unii jucători compulsivi pot suferi de simptome caracteristice abtinenţei: tentaţie, atacuri de panică, depresie, sau nelinişte extremă. Jucătorii compulsivi, de regulă, îşi păstrează câştigurile pentru a juca mai mult.
Persoanele care joacă prea mult pot începe să o facă la orice vârstă. Femeile încep să joace din aceleaşi motive ca şi bărbaţii, mai ales dacă au suferit o pierdere importantă sau au suferit un şoc ce le-a făcut să le scadă încrederea în propria persoană. Femeile tind să înceapă să joace ca adulţi, majoritatea bărbaţilor încep în adolescenţă şi nu se mai opresc, deşi alţii încep seduşi de reclame la loto sau de vizita întâmplătoare la un cazino. La fel ca şi alcoolicii, sau ca dependenţii de droguri, jucătorii compulsivi îţi vor spune că prima lor experienţă le-a pprovocat un fel de intoxicaţie pe care au recunoscut-o imediat. Apoi şi-au dorit să se întoarcă la acel paradis artificial.
Gamblerii provin din toate mediile sociale. Cu toate că tipul de personalitate diferă, jucătorii compulsivi arată anumite trăsături de caracter şi vulnerabilităţi emoţionale care îi fac susceptibili activităţilor adictive şi drogurilor care le modifică starea de spirit. Majoritatea au o stimă de sine extrem de scăzută, stări depresive, şi dificultăţi în a face faţă propriilor sentimente şi sentimentelor celor din jur. Adesea jucătorii se simt înfrânşi în viaţă (în ciuda succesului afişat în exterior) şi s-au simţit diferiţi din fragedă copilărie; ca rezultat, s-au înstrăinat de ceilalţi. Tind să creadă că banii provoacă, şi sunt soluţia pentru toate problemele lor. Adesea sunt extrem de competitivi, independenţi şi agresivi în toate domeniile vieţii lor, dar bravura lor este doar un scut pentru nesiguranţa şi vulnerabilitatea pe care o simt. Par să fie atraşi de risc şi fac majoritatea lucrurilor, mai ales jocul,, în exces.
În mod paradoxal, mulţi jucători sunt timizi, rezervaţi, supuşi, şi conservatori, chiar spartani, în modul de a se îmbrăca şi în stilul de viaţă. Pot fi foarte muncitori, pragmatici în multe aspecte ale vieţii. Pe mulţi nici nu i-ai observa - singuratici introvertiţi. Deşi nu par oameni care să joace prea mult, îşi descarcă sentimentele reprimate şi subconştiente prin joc. Toţi aceşti jucători - cei care se încadrează, dar şi excepţiile la stereotipuri, sunt destul de temători, mai ales de necunoscut şi de nesiguranţă. Gamblingul le oferă o şansă de a-şi depăşi în mod simbolic aceste temeri. Indiferent de situaţia lor economică, jucătorii au fost lipsiţi de iubire, neglijaţi sau traumatizaţi în vreun fel în copilărie, sau au fost răsfăţaţi şi supraprotejaţi, astfel încât nu au învăţat niciodată să se descurce sau să facă faţă frustrărilor, mâniei, stresului sau dezamăgirilor.
Au unele trăsături narcisiste:

• Grandoare: au un simţ al propriei importanţe care îi face să îşi exagereze realizările sau abilităţile. Asta explică de ce jucătorilor le place să îşi exagereze câştigurile şi să ascundă pierderile. În acelaşi timp, îşi impun  adesea standarde nerealist de ridicate pentru ei înşişi. Această trăsătură ascunde de fapt modul lor de a-şi contracara sentimentele de inutilitate şi teama de respingere.
• tendinţe de a-i exploata pe ceilalţi în propriul beneficiu
• Rezistenţă scăzută la critici: caută mereu aprobarea şi nu ştiu să facă faţă criticilor, reacţionând cu mânie sau indiferenţă. În sinea lor se simt răniţi, ruşinaţi sau umiliţi. Asta explică de ce  mulţi se înfurie atât de tare când li se atrage atenţia că joacă în mod excesiv. Mulţi vor evita toate confruntările pentru a scăpa de aceste sentimente inconfortabile. 

Incursiune în mintea unui dependent

Aici este mărturia personală şi dureroasă a unui jucător de noroc în recuperare. El spune că a terminat cu trecutul. Eu prefer să spun că se recuperează după acel trecut. Dependenţa este o boală dură a cărui tratamet durează o viaţă. Îi doresc succes să poată spună în fiecare zi: Azi nu o să mă joc. Lui, şi tuturor celor care, ca şi el, au ales VIAŢA.