Atunci cand treceti prin faza de suferinta pentru ca persoana iubita a avut o recadere... AMINTITI-VA!
In acest moment:
> 1. Trebuie sa las deoparte asteptarile mele, si in acelasi timp trebuie sa imi pastrez mereu vie speranta.
> 2. Trebuie sa fiu constient(a) de faptul ca EU NU am provocat, NU pot controla si NU pot vindeca dependenta persoanei iubite!
> 3. Trebuie sa fiu constient de faptul ca persoana iubita nu a ales sa fie dependenta. E o boala! Persoana draga mie nu a devenit dependenta ca sa imi faca mie sau altcuiva rau.
> 4. Trebuie sa ma detasez facand ceva care sa ma apere si sa ma protejeze. Dumnezeu ne da un numar de persoane pe care sa le iubim, dar nu ne da decat una fata de care sa fim responsabili: eu insami.
Oricat ar fi de greu, amintit-va sa aveti grija in primul rand de EU. E cel mai mare ajutor pe care il puteti oferi dependentului.

O luăm de la început?

După luni (sau ani oare?) de ameninţări, plânsete, rugăminţi, telefoane fără răspuns şi nopţi nedormite, m-am decis. Am sunat un prieten, am făcut o geantă mică, am luat copilul şi am plecat. L-am lăsat 2 zile să fiarbă şi apoi am acceptat să discutăm. Am cedat, repede, poate prea repede... în definitiv, avem un copil. Şi ştiu cât se iubesc unul pe celălalt. Da... copilul, planurile, banii........
A trecut ceva timp. S-a mai jucat, iar prinsă pe nepregătite, iar datorii, de data asta însă, am luat măsuri. Ori am eu banii, ori te las. Scurt! Şi am preluat carduri, credite, salarii, etc. Dureri de cap, ce mai! A fost bine, se mai răzvrătea, ne mai certam, dar a înţeles ce e mai bine pentru noi.
Şi surpriză (oare?)... după destul timp de pace şi linişte...
"ştii, nu vreau să îţi stric buna dispoziţie, dar am revenit la vechile obiceiuri... "
"alea proaste?"
 　"aha"
"iar?...poker?"　
"nu... aparate"
"de cât timp?"
"de vineri"
"si ce crezi că ar trebui să facem ca să nu se mai întâmple"
"să nu fiu singur, să stau cu copilul sau să fac orice, dar să nu fiu singur"
"e un pic mai greu, căci eşti inventiv când vine vorba de scuze, dar încercăm.... şi altceva?"
"să nu fie la mine banii, de fapt să nu fie la vedere, să nu ştiu unde sunt"
"ok,  crezi că ajunge atâta?"
"eventual să vii după mine la serviciu când iau banii"
"ok, aşa o să facem"
"uneori mă gândesc să mă sinucid, dar nu am atâta sânge în mine. "
"toţi dependenţii se gândesc. E o mare realizare faptul că ai venit la mine şi mi-ai spus în mai puţin de o săptămână. Asta demonstrează că nu îţi place ce face dependenţa din tine."
"Urăsc să nu mă pot stăpâni. Din cât ai citit tu, nu există o metodă minune să scap de asta?"
"Ar fi bine să fie aşa. Cică există nişte medicamente. Ar fi bine să vorbeşti cu un specialist. Să mergi la GA, sau AA. Creierul tău simte nevoia de adrenalina oferită de joc. De asta caută prin toate mijloacele să te convingă să continui."
"Ştiu cum funcţionează, dar nu ştiu cum să mă opresc."


Au trecut 4-5 zile de atunci. E agresiv verbal, nu ştiu dacă din cauză că luptă cu demonii, sau că încearcă inconştient să mă facă să mă cert cu el şi astfel să îi ofer o scuză pentru a se juca.
Nu de data asta iubitule! Nu îmi place cum vorbeşti cu mine, aştept respect din partea ta, dar nu îţi voi oferi motive să par eu vinovată. Încă mai aştept scuze pentru faptul că m-ai jignit. Mi s-a acrit să fiu eu aia cu capul pe umeri şi responsabilă, dar sunt adult şi cică adulţii aşa trebuie să se comporte. Sper să devii şi tu un adult responsabil într-o zi. Încă mai aştept. Îmi vin în minte o mulţime de lucruri pe care le-am fi putut face cu ultima ta INVESTIŢIE, dar nu ţi le voi spune. Nu îţi voi reproşa, sunt convinsă că tu o faci cu vârf şi îndesat. Îmi  vine să urlu la tine, dar o să te sun să te întreb dulce dacă să te mai aştept, sau să mă duc la culcare. Nu o să mă chinui gândindu-mă la ce nu mai pot schimba, căci a trecut deja. Banii s-au dus. O să fiu cu ochii pe tine să nu se mai ducă şi alţii. Am crescut mult în ultimii ani, şi adicţia ta nu mă mai poate afecta ca şi până acum. E a ta, poftim! Ţine-ţi-o! Eu nu o mai vreau!... Îs sătulă de ea. Pfffff, stăpâneşte-o o dată cu sprijin calificat, că nu o mai suport.
O luăm de la început?
Nu cred! în ziua în care îmi va spune azi aş vrea să mă joc, dar prefer să stau cu tine voi şti că e bine. Până atunci te iubesc, dar nu te las să mă mai răneşti! Nu merit asta!