Jucătorul compulsiv

Jucătorul complusiv (dependent sau patologic) este o persoană care suferă de o boală psihologică cronică şi progresivă, adesea nerecunoscută datorită naturii sale ascunse. Nevoia de a juca este declanşată de un impuls (o tentaţie irezistibilă), iar compulsivitatea şi preocuparea mentală care o însoţesc sunt similare celorlalte adicţii, precum abuzul de alcool şi de droguri. La fel ca în toate adicţiile, se dezvoltă toleranţa, iar pentru a atinge aceeaşi stare de euforie ca şi înainte, sunt necesare pariuri mai ridicate sau mai frecvente. Pe măsură ce dependenţa progresează, nevoia de a juca se intensifică, rezistenţa în faţa acestei nevoi devenind mai dificilă. În cele din urmă, gamblingul se intersectează cu activitatea individului în aproape fiecare aspect al vieţii, şi totuşi, activitatea continuă. Atunci când jocul nu se poate realiza, sau când se fac încercări de oprire, unii jucători compulsivi pot suferi de simptome caracteristice abtinenţei: tentaţie, atacuri de panică, depresie, sau nelinişte extremă. Jucătorii compulsivi, de regulă, îşi păstrează câştigurile pentru a juca mai mult.
Persoanele care joacă prea mult pot începe să o facă la orice vârstă. Femeile încep să joace din aceleaşi motive ca şi bărbaţii, mai ales dacă au suferit o pierdere importantă sau au suferit un şoc ce le-a făcut să le scadă încrederea în propria persoană. Femeile tind să înceapă să joace ca adulţi, majoritatea bărbaţilor încep în adolescenţă şi nu se mai opresc, deşi alţii încep seduşi de reclame la loto sau de vizita întâmplătoare la un cazino. La fel ca şi alcoolicii, sau ca dependenţii de droguri, jucătorii compulsivi îţi vor spune că prima lor experienţă le-a pprovocat un fel de intoxicaţie pe care au recunoscut-o imediat. Apoi şi-au dorit să se întoarcă la acel paradis artificial.
Gamblerii provin din toate mediile sociale. Cu toate că tipul de personalitate diferă, jucătorii compulsivi arată anumite trăsături de caracter şi vulnerabilităţi emoţionale care îi fac susceptibili activităţilor adictive şi drogurilor care le modifică starea de spirit. Majoritatea au o stimă de sine extrem de scăzută, stări depresive, şi dificultăţi în a face faţă propriilor sentimente şi sentimentelor celor din jur. Adesea jucătorii se simt înfrânşi în viaţă (în ciuda succesului afişat în exterior) şi s-au simţit diferiţi din fragedă copilărie; ca rezultat, s-au înstrăinat de ceilalţi. Tind să creadă că banii provoacă, şi sunt soluţia pentru toate problemele lor. Adesea sunt extrem de competitivi, independenţi şi agresivi în toate domeniile vieţii lor, dar bravura lor este doar un scut pentru nesiguranţa şi vulnerabilitatea pe care o simt. Par să fie atraşi de risc şi fac majoritatea lucrurilor, mai ales jocul,, în exces.
În mod paradoxal, mulţi jucători sunt timizi, rezervaţi, supuşi, şi conservatori, chiar spartani, în modul de a se îmbrăca şi în stilul de viaţă. Pot fi foarte muncitori, pragmatici în multe aspecte ale vieţii. Pe mulţi nici nu i-ai observa - singuratici introvertiţi. Deşi nu par oameni care să joace prea mult, îşi descarcă sentimentele reprimate şi subconştiente prin joc. Toţi aceşti jucători - cei care se încadrează, dar şi excepţiile la stereotipuri, sunt destul de temători, mai ales de necunoscut şi de nesiguranţă. Gamblingul le oferă o şansă de a-şi depăşi în mod simbolic aceste temeri. Indiferent de situaţia lor economică, jucătorii au fost lipsiţi de iubire, neglijaţi sau traumatizaţi în vreun fel în copilărie, sau au fost răsfăţaţi şi supraprotejaţi, astfel încât nu au învăţat niciodată să se descurce sau să facă faţă frustrărilor, mâniei, stresului sau dezamăgirilor.
Au unele trăsături narcisiste:

• Grandoare: au un simţ al propriei importanţe care îi face să îşi exagereze realizările sau abilităţile. Asta explică de ce jucătorilor le place să îşi exagereze câştigurile şi să ascundă pierderile. În acelaşi timp, îşi impun  adesea standarde nerealist de ridicate pentru ei înşişi. Această trăsătură ascunde de fapt modul lor de a-şi contracara sentimentele de inutilitate şi teama de respingere.
• tendinţe de a-i exploata pe ceilalţi în propriul beneficiu
• Rezistenţă scăzută la critici: caută mereu aprobarea şi nu ştiu să facă faţă criticilor, reacţionând cu mânie sau indiferenţă. În sinea lor se simt răniţi, ruşinaţi sau umiliţi. Asta explică de ce  mulţi se înfurie atât de tare când li se atrage atenţia că joacă în mod excesiv. Mulţi vor evita toate confruntările pentru a scăpa de aceste sentimente inconfortabile.