Acest articol a fost preluat de aici si putin modificat, in sensul ca am inlocuit alcoolismul cu jocul de noroc

Un astfel de joc il prezinta Reinhold Ruthe cam asa:
Dependentul: – Ma joc pentru ca tu te certi cu mine tot timpul! Codependentul: – Ma cert tot timpul cu tine pentru ca tu te joci!
Dependentul: – Ma joc pentru ca tu te-ai departat atat de mult de mine! Codependentul: – M-am departat atat de mult de tine, pentru ca tu te joci atat de mult!
Dependentul: – Ma joc pentru ca tu incerci din rasputeri sa ma controlezi! Codependentul: – Incerc sa te controlez pentru ca tu te joci atat de mult!
Dependentul: – Ma joc pentru ca tu asculti atat de mult de copii! Codependentul: – Ascult de copii pentru ca tu te joci atat de mult!
Dependentul: – Ma joc pentru ca tu tii mai mult la parintii tai! Codependentul: – Tin mai mult la parintii mei pentru ca tu te joci!
Dependentul: - Ma joc pentru ca tu ma lasi atat de singur! Codependentul: – Te las singur pentru ca tu te joci!
In cartea Labirintul codependentei, aceste realtii sunt privite asemenei unui bulgare de zapada care se transforma intr-o avalansa tarand totul cu ea. Ideea e ca orice ai spune, atunci cand ataci persoana, si nu adictia, vei deveni persoana vinovata, pe care dependentul poate sa isi descarce nervii, si asupra careia poate sa proiecteze vina. Oricat ai dori sa ii faci morala, opreste-te, nu rezolvi nimic! Controlul, morala, cearta, nu fac decat sa intretina lantul vicios si sa inrautateasca lucrurile.
Si eu am inteles cu greu cercul vicios care se crease. Am inteles cu greu ca trebuie sa tac daca nu pot spune ceva care sa nu-l atace direct pe sotul meu. Am inteles cu greu ca, daca vreau sa schimb ceva, trebuie sa incep sa schimb in mine. Inca mai invat cum sa o fac...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu