Powered By Blogger

Despre mine

Iubesc un gambler... ...Şi mi-e greu să o admit! Dacă cel mai bun prieten mi-ar spune asta şi mi-ar cere un sfat, i-aş spune fugi cât poţi de departe, şi nu privi in urmă. Dar ce să faci când nu e vorba de cel mai bun prieten ci de tine însuţi? de propria ta persoană? ce să faci cu timpul şi cu sentimentele investite in relaţia respectivă? Dar cu problemele financiare încâlcite caracteristice acestui tip de dependenţă? Ce să faci ca să iţi ai viaţa înapoi, atunci când totul pare pierdut? Ce să faci când te trezeşti dimineaţa sperând că a fpst doar un vis urât şi totul pare mai întunecat decât atunci cand te-ai dus la culcare? Răspunsul... e să cauţi! Să cauţi să ai grijă de tine şi să cauţi să te informezi. Să citeşti tot ce poţi, să cauţi ajutor specializat şi să pui in practică ce ai invaţat. Şi cum informaţiile in limba română sunt puţine sau chiar inexistente, am decis să încep sa postez pe acest blog lucruri pe care le-am descoperit prin alte părţi, pentru ca cei care nu au posibilitatea de a citi in alta limba să poată să afle informaţii despre această teribilă dependenţă... GAMBLINGUL.

duminică, 26 iunie 2011

O luăm de la început?

După luni (sau ani oare?) de ameninţări, plânsete, rugăminţi, telefoane fără răspuns şi nopţi nedormite, m-am decis. Am sunat un prieten, am făcut o geantă mică, am luat copilul şi am plecat. L-am lăsat 2 zile să fiarbă şi apoi am acceptat să discutăm. Am cedat, repede, poate prea repede... în definitiv, avem un copil. Şi ştiu cât se iubesc unul pe celălalt. Da... copilul, planurile, banii........
A trecut ceva timp. S-a mai jucat, iar prinsă pe nepregătite, iar datorii, de data asta însă, am luat măsuri. Ori am eu banii, ori te las. Scurt! Şi am preluat carduri, credite, salarii, etc. Dureri de cap, ce mai! A fost bine, se mai răzvrătea, ne mai certam, dar a înţeles ce e mai bine pentru noi.
Şi surpriză (oare?)... după destul timp de pace şi linişte...
"ştii, nu vreau să îţi stric buna dispoziţie, dar am revenit la vechile obiceiuri... "
"alea proaste?"
  "aha"
"iar?...poker?" 
"nu... aparate"
"de cât timp?"
"de vineri"
"si ce crezi că ar trebui să facem ca să nu se mai întâmple"
"să nu fiu singur, să stau cu copilul sau să fac orice, dar să nu fiu singur"
"e un pic mai greu, căci eşti inventiv când vine vorba de scuze, dar încercăm.... şi altceva?"
"să nu fie la mine banii, de fapt să nu fie la vedere, să nu ştiu unde sunt"
"ok,  crezi că ajunge atâta?"
"eventual să vii după mine la serviciu când iau banii"
"ok, aşa o să facem"
"uneori mă gândesc să mă sinucid, dar nu am atâta sânge în mine. "
"toţi dependenţii se gândesc. E o mare realizare faptul că ai venit la mine şi mi-ai spus în mai puţin de o săptămână. Asta demonstrează că nu îţi place ce face dependenţa din tine."
"Urăsc să nu mă pot stăpâni. Din cât ai citit tu, nu există o metodă minune să scap de asta?"
"Ar fi bine să fie aşa. Cică există nişte medicamente. Ar fi bine să vorbeşti cu un specialist. Să mergi la GA, sau AA. Creierul tău simte nevoia de adrenalina oferită de joc. De asta caută prin toate mijloacele să te convingă să continui."
"Ştiu cum funcţionează, dar nu ştiu cum să mă opresc."


Au trecut 4-5 zile de atunci. E agresiv verbal, nu ştiu dacă din cauză că luptă cu demonii, sau că încearcă inconştient să mă facă să mă cert cu el şi astfel să îi ofer o scuză pentru a se juca.
Nu de data asta iubitule! Nu îmi place cum vorbeşti cu mine, aştept respect din partea ta, dar nu îţi voi oferi motive să par eu vinovată. Încă mai aştept scuze pentru faptul că m-ai jignit. Mi s-a acrit să fiu eu aia cu capul pe umeri şi responsabilă, dar sunt adult şi cică adulţii aşa trebuie să se comporte. Sper să devii şi tu un adult responsabil într-o zi. Încă mai aştept. Îmi vin în minte o mulţime de lucruri pe care le-am fi putut face cu ultima ta INVESTIŢIE, dar nu ţi le voi spune. Nu îţi voi reproşa, sunt convinsă că tu o faci cu vârf şi îndesat. Îmi  vine să urlu la tine, dar o să te sun să te întreb dulce dacă să te mai aştept, sau să mă duc la culcare. Nu o să mă chinui gândindu-mă la ce nu mai pot schimba, căci a trecut deja. Banii s-au dus. O să fiu cu ochii pe tine să nu se mai ducă şi alţii. Am crescut mult în ultimii ani, şi adicţia ta nu mă mai poate afecta ca şi până acum. E a ta, poftim! Ţine-ţi-o! Eu nu o mai vreau!... Îs sătulă de ea. Pfffff, stăpâneşte-o o dată cu sprijin calificat, că nu o mai suport.
O luăm de la început?
Nu cred! în ziua în care îmi va spune azi aş vrea să mă joc, dar prefer să stau cu tine voi şti că e bine. Până atunci te iubesc, dar nu te las să mă mai răneşti! Nu merit asta!

5 comentarii:

  1. Asta e o chestie ok atat timp cat nu gaseste vreo 6 prieteni care sa-l imprumute cu sume marisoare!!!! Mie asa mi s-a intamplat

    RăspundețiȘtergere
  2. am trecut si prin faza imprumutat de la prieteni. Cred si sper ca nu mai e nimeni care sa ii dea bani. Au fost prieteni care s-au ars, si altii pe care i-am rugat sa nu ii mai dea bani. Cel mai greu a fost cu membrii familiei. In principiu sunt foarte multumita de felul in care evolueaza pana acuma, chiar daca a avut scaparea aceasta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu am reusit, am cedat. Ne-am despartit dupa aprox 7 ani si nenumarate incercari. Ultima m-a distrus, totul mergea bine,aveam planuri, se redresase. Pur si simplu in 4 zile l-am vazut in sevraj cum nu-l vazuzem nicicand. Stomacul meu se stransese atat de mult si simteam atat de intens panica si tumultul incat nu am rezistat. N-am mai putut. Nu-l mai vazusem asa nicicand ziceai ca e posedat, nu mai comunica...un dezastru total. Cum ai reustit sa te detasezi atunci cand te invinovatea sau te jignea? Cum ai reusit sa-ti pastrezi bruma de stima de sine care iti mai ramane? Te-as intreba mai multe dar cum eu am ales cumva alt drum in timp ce tu continui nu stiu daca poti intelege..sau poate ca poti...

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa iti spun pe rand. Nu am nicio siguranta ca totul va fi bine si frumos pana la capat, dar avem un copil pentru care am decis amandoi ca merita sa luptam. Am plecat din Romania, si desi obiceiurile proaste (jocul) nu a ramas acasa, stim ca aici ne putem baza numai unul pe altul, nu pe altii, si poate ca asta ne-a apropiat. Un alt avantaj zic eu ca a fost ca atunci cand am luat masurile cele mai drastice referitoare la bani eram unul intr-o tara si unul in alta, si poate ca asta a contribuit la succes, faptul ca nu ne puteam bate unul de altul mereu si aveam timp sa reflectam. Apoi, incerc sa detasez persoana de adictie. Eu vad adictia lui si in alte aspecte ale vietii, manifestata prin impulsivitate si un anumit grad de imaturitate si intoleranta la lucrurile cu care nu este de acord. De multe ori pasesc pe varfuri in anumite teme, avand grija sa nu para ca l-as acuza. Mintea unui gambler functioneaza foarte ciudat, si nu stii unde poate gasi o vina, cand de fapt tu faci o afirmatie nevinovata. Apoi, el are o capacitate foarte dezvoltata de a analiza oamenii. Cred ca ar fi fost un psiholog foarte bun. Cel mai greu a fost sa recunoasca faptul ca are o problema, dar dupa ca a recunoscut-o, s-a schimbat mult in bine. Avem sedinte de cuplu cand analizam ce ni se intampla in viata, si am grija din cand in cand sa spun ce norocoasa sunt, spre deosebire de alte persoane, ca am alaturi un om care si-a dat seama ca are probleme si a decis sa se schimbe. Si chiar simt ca sunt norocoasa din acest punct de vedere. Atunci cand sunt probleme, bineinteles ca ma acuza, dar incerc sa nu urlu si sa ii spun ca nimeni nu e perfect, eu cu atat mai putin, si nu tot ce se intampla e din vina mea, pentru ca daca ar fi asa, as avea grija sa nu se mai repete. Avem, ca toate cuplurile, suisuri si coborasuri, dar ce stiu cu siguranta, este ca increderea e ca o oglinda sparta, desi o carpesti, tot se vad crapaturile in reflexie. Niciodata nu voi mai avea acea naivitate si acea credulitate in ce mi se spune. Mereu voi privi si partea rea. E neplacut, e greu, mai ales cand stii ca ar fi trebuit sa fie acasa si nu e, nu te poti abtine sa nu te intrebi: oare unde e? Se joaca? Bea? Pierde bani? Ultima oara cand a fost la "o bere" nici macar nu m-am obosit sa sun, stiind ca probabil nu va raspunde, si ca voi reusi doar sa ma enervez si sa imi pierd somnul. Am incercat sa adorm in ideea ca dimineata copilul va avea nevoie de mine. Cand a venit, i-am aratat usa camerei de oaspeti si i-am spus ca as aprecia daca m-ar anunta dinainte cand are de gand sa petreaca noaptea in oras. Macar sa stiu sa nu il astept.
    Inteleg perfect ca nu ai rezistat. Probabil ca era posedat. De joc. E viata ta si trebuie sa o traiesti cat mai ok posibil. Daca vrea sa se indrepte, e treaba lui. Incerc sa invat in fiecare moment ca suntem doua persoane separate, si ca nu vreau sa ma las influentata de starea lui de spirit. Ce daca are draci si eu vreau sa petrec o dupa amiaza linistita? Sa ma lase cu linistea mea si sa isi perie nervii fara sa imi strice buna dispozitie. Incerc sa pun in practica si reversul si sper sa imi iasa cat mai des.:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc. Da, se pare ca sunt carismatici si citesc foarte bine oamenii. Sunt foarte foarte inteligenti si in general comportamentul lor e compulsiv- doar sunt caracteristicile bolii.Nu, nu ar fi fost buni psihologi pentru ca nu au echilibru. Multumesc, atunci cand voi putea am sa te contactez privat. Sa ai parte de liniste si bine!

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog