Powered By Blogger

Despre mine

Iubesc un gambler... ...Şi mi-e greu să o admit! Dacă cel mai bun prieten mi-ar spune asta şi mi-ar cere un sfat, i-aş spune fugi cât poţi de departe, şi nu privi in urmă. Dar ce să faci când nu e vorba de cel mai bun prieten ci de tine însuţi? de propria ta persoană? ce să faci cu timpul şi cu sentimentele investite in relaţia respectivă? Dar cu problemele financiare încâlcite caracteristice acestui tip de dependenţă? Ce să faci ca să iţi ai viaţa înapoi, atunci când totul pare pierdut? Ce să faci când te trezeşti dimineaţa sperând că a fpst doar un vis urât şi totul pare mai întunecat decât atunci cand te-ai dus la culcare? Răspunsul... e să cauţi! Să cauţi să ai grijă de tine şi să cauţi să te informezi. Să citeşti tot ce poţi, să cauţi ajutor specializat şi să pui in practică ce ai invaţat. Şi cum informaţiile in limba română sunt puţine sau chiar inexistente, am decis să încep sa postez pe acest blog lucruri pe care le-am descoperit prin alte părţi, pentru ca cei care nu au posibilitatea de a citi in alta limba să poată să afle informaţii despre această teribilă dependenţă... GAMBLINGUL.

joi, 6 decembrie 2012

Acceptarea



Acceptarea

Când acceptăm să ne trăim viața în conformitate cu regulile vieții, recunoaștem realitatea așa cum e ea. Cu toții am fugit, uneori, de adevăr. Când ne aflam într-o situație care ne înspăimânta, ne întoarceam spatele și fugeam. Imitam un struț și ne băgam capetele în nisip, pretinzând că situația nu exista și nu ni se întâmpla. 

Atunci când acceptăm ceva, nu o admitem în mod pasiv, ci suntem gata să abordăm situația și să ne îndreptăm spre noua realitate. Dar nu putem să facem nimic, decât dacă  acceptăm această realitate ca atare.

Știm cum este să fugim de boala noastră. Am încercat să dovedim că este orice în afară de dependență. Am încercat să dovedim că a fost provocată de ceva greșit în viețile, în locurile de muncă sau în familiile noastre, în copilărie, în relații, sau chiar în atmosferă. După ce am epuizat toate scuzele, ne-am acceptat, în sfârșit, boala. 

Faptul că mi-am acceptat dependența nu este pasiv, ci bazat pe adevăr și realitate. 


Faceți căutări pe acest blog